Sarbatori fericite!

Brad impodobit
Miros de portocala
Cozonac cald
Colinde si fulgi de nea
Panseaza ranile sufletului
Amintiri prinse in globuri
Sclipiri in ochii copiilor
Cadouri pentru cei mari
Pentru cei mici
Oameni de zapada
Sarutari sub vasc
Noaptea Sfanta in care
Iisus se naste!
Sarbatori fericite tuturor !

Vis de Iarna

Cabana la munte
ninge
curcubeul paseste
in urma talpilor tale
Frige
Suflu robust de vant
asupra amintirilor
inunda lacrimile sufletului
Colinda
in ramuri de brad
acvariu de lumina
Lasa umbra noastra
in zapada
Povesteste Craciunul
despre o iubire
odihnita
intr-un trup cazut
in negura viscolului
ninge peste noi
peste hotarele relatiei noastre
Ninge iubito
Urca in sanie
Si hai sa pornim
La visare

Paralizie

Ascutit urlet
In sinele vietii
Picioare taiate
De secera uitarii
Amortite in coaja
Iubirii
Mananca lacom
Simturile
Strafulgera
Cu glasul vechi
Memoria slaba
Orbeste pupila stravezie
Mut ocol al capului
Craniul verde
Plin cu viermi
Ce erodeaza sufletul

Respiratie taiata
In scheletul morbid
Al povestii
Doarme
Canta
Si leagana
Batranetea usoara
Copila
Ce alearga
Prin traseele vietii
In caruciorul
Rupt

Decembrie, ninge peste tine!

Abrupt e norul
Sta sa ninga in poala
Sa planga iuteala
Vantului
Adesea adoarme
Trezind vuietul rugaciunilor
Ninge domol
Satul hiberneaza
Inima abia mai bate
Ninge
Armistitiu calm
Sopteste
Colinda
Lui Decembrie
Ghetus format
In jurul pleoapelor batrane
Decembrie
ninge peste tine
Ai mai imbatranit
Cu un an!

Static

Adorm la pieptul tau, pe sanul tau cel stang
Cuprinzandu-te-n brate iti cant
Ma dojenesti aievea, aievea eu ma stramb
De-a pururi tu fecioara imi vei fi in gand

De-a pururi voi fi sclav, al incoronarii tale
Voi fi si orb de asta vei dori
Schimbati-voi trupul in calde petale
Admirandu-l pana eu nu voi mai fi

Incuviincios, as indemna si viata
Sa-ti zambeasca oricat ar fi de greu
In vesnicie luna sa-ti gateasca
Ceea ce numeam candva "altarul meu"

Arbitrar orologiu sa sada-o secunda
Sa putrezeasca clipa cand tu vei suspina
Iar dorul catre tine, sufletu-mi inunda
Cand voi pleca spre ceruri, gasindu-mi linistea

Rana de prunc

.....
mi-e dor de puterea mintii
cu care ma jucam in palmele Domnului
inchipuindu-mi ca lumea e plina
de ingerii tai
Doamne

de fructele Gradinii Tale
in care alergam pe cand eram un prunc
In ochii Tai si din care
Diavolul m-a izgnonit fara mila

Ai fost partas la luarea luminii din suflet
la chipurile pagane
la ecoul clopotelor care aduna credinciosi
in casa Ta fara pacate

.......
nu e osteneala Tata rana de prunc
din ochi-mi mici si nici macar
nu e durerea zilei de ieri
ci doar lipsa...

e lipsa indurarii din oameni
a ingerilor ce pasesc azi mai inarmati
ca-n trecut.E lipsa fricii de rautate
e lipsa Ta din viata

chemarea surzilor cu biciul
starneste hazul si transforma-n comedie
intreaga sceneta iar Tu ramai partas
la inca o rana de Prunc

........
plang visele caci ele starnesc hazardul
si-mi fac un ceai pentru eternitate
ma arunc in fotoliu
si raman nepasator la inca o chemare

trenul mi-a taiat picioarele
cand am vrut sa incalec spre Tine
si a lasat in urma mirosul neputintei
in suieratul nostalgic la groazei

ce pot face?!?hmmm
pot sa sper ca intr-o buna zi
vei darui din noua intreaga Ta iubire
si din diavoli se vor naste
inca o data ingeri

pot sa sper ca fructele gradinii Tale
nu erau atat de pacatoase
ca Lucifer nu e Diavol
Si ca intregul meu suflet
nu se limiteaza la Sinucidere.

Analfabet

Am incercat iubite sa-ti vorbesc despre iubire
Prin semne si trup, prin haine rupte
Dar nu ai vrut sau n-ai stiut
Sa-mi povestesti mereu despre fericire

Am incercat sa-ti spun neintelesul calm
Al atingerii mainilor si buzelor
Al soaptelor suave de seara
Dar ai intors capul batran, sa nu te doara

Te-as fi invatat sa scrii visele pe nori
Si apoi sa citesti credintele spiritului viu
Pe trupul meu si pe genele mele calde
Dar mi-a fost imposibil caci era noapte

Ai ramas analfabet la ce puteam eu sa-ti zic
La orice semn si la citirea sufletului
Caci cineva a uitat sa te invete
Ca nu suntem siliti sa stim clapele gandului

Nu pe de rost, asa cum mi-ai zis naiv
In repetate randuri cand plangeai
Si totusi te-am luat in brate, te-am sarutat
Am zis ca-mi pare rau dar am plecat...

Leru-i ler

Leru-i ler la mine-n suflet
Dar nu ma colinda-n Craciun
Doar imi spune de iubire
Imi spune sa fiu mai bun

Leru-i ler si la visare
Cand o mare-n cer se arata
Pasii mici catre zapada
Lasa buze umede de fata

Leru-i ler in brazii tineri
In pruncie dar si-n moarte
Cand pasesc-n usor la geamuri
Chiar de-i zi sau chiar de-i noapte

Murmurand

Murmurand in bataia oarba a vantului
Crengutele de brad si corzile sufletului
Fredonez sunetul fulgilor atingand palma
Zambind copiilor de-afara iau bine seama

Murmurand izvorul ce-atinge pietre ravratit
Murmura si geana dulce care urla c-ai venit
Buzele in joc salbatic fura gustul tau amar
Intunecand salbe de aur in boabe de margaritar

Murmurand pasii domestici in salbatica simtire
Fuge-n graba dand de veste c-a descoperit iubire
In lacasul sfant de-a pururi transformat in casa seaca
Murmurand in clipa sortii: "O sa treaca , o sa treaca!"

Colind

Asupra cerului cad stelele Domnului din ochi
Iar asupra pamantului cad fulgii de nea, in stropi
De speranta si putina lacrima de visare
Cand noaptea se asterne si dorinta e mai mare
Cu ramuri de brad asediind pleoapele inchise
Sufland peste frunte acelasi cuvinte promise


Cad mereu peste acelasi pat, dar peste alt eu
Colindand pamantul si sufletul, cand imi e greu
Asternand zapada pricinuita de-o durere grea
Dansand in clipa cazaturii, fulgii cu visarea mea
Intunecand glasul suna un clopot in noapte
Fredonand glasurile copiilor in mii de alte soapte

A venit iarna!

Da, a venit!Cu cristale de gheata in sufletul tanar
Care miroase a brad inverzit dar si floare de nufar
Asternand zapada catre visele-mi inverzite, sopteste
Ca si crivatul de iarna o-nseala miseleste.

Nu-ntelesesem la inceput despre ce vrea sa vorbeasca
Doar cand mi-a suflat in par stiam ca avea sa imbatranesca
Insa ma prefaceam ca nu-mi placea acea dulce mangaiere
Pentru a cruta sufletul iernii de-o apriga durere.

Si totusi, s-a uitat in ochii mei si a lasat fulgii sa cada
Nu era suparata ca i-l furasem si-mi zambea ca altdata
Ne mangaia pe amandoi si asternea in fata noastra vise
Pentru a le ingheta apoi cu ale ei soapte promise.

Nu m-ar fi lovit de nici eu nu as fi lovit-o in acest sec an
Dar mi-a inghetat amintirile cu el, mi-a luat acel "te am"
L-a incatusat in zapezile ei parca ceva mai calde acum
Si mi-a lasat doar crivatul, cu amintiri si scrum

Mirosind a mort

Atingand cerul gurii cu limba amortita si rece
Clipind secundele numarand timpul ce trece
Adulmecand parfumul despartirilor si-al crinilor uscati
Aspira-n voia sortii, copii ce sunt uitati

Alergam in noapte, dormitand dorul de cutremur si cant
Dezgolind amintirile amantelor ce iti patrund in gand
Mirosind moartea intre doi tineri ce pastreaza taceri
Se-ndruma spre ziua de maine cu teama de ieri


Crucea ce-i poarta amintirea atarnata pe pieptul gol
Trimite sageti de sange ce-i ajung in paru-i in zbor
Mirosind a mort il strange la san chiar daca iar pleaca
Si printre eclipse stelare sarutu-i ineaca.

Nebunie de toamna

Aud voci in timpanul spart de bataile inimii tale
Si vad ochii tai pe ceruri si-n a florilor petale
Urma pasilor-amprentata pe covor de frunze moarte
In parul meu se mai joaca alte 90 de soapte

Mangaieri-poposind cu ploaia pe obrazul meu
Iar respiratia dulceaga simte iar parfumul tau
Fruntea-mi e incoronata de saruturile din noapte
Dezvaluind povesti la lume si cui vrea sa i se arate

Patul plange, nu plang eu!Chiar daca asa iti pare
Am invatat sa mai traiesc doar rupand in zori o floare
Si cu mainile cautand doar acelasi chip sa-l mangai
Simt un val pur de raceala cand doreste sa te apropii

Calarind in gand

Armasar al gandurilor pironite peste campia parului nins
Fluviu ce urca in ganduri, de-un chip ce-i aprins
Intortocheate priviri si salbatice mangaieri profunde
Cazand in prapastia nebuniei si-a durerilor mute

Clape imprastiate doi timpi inapoi, astazi danseaza
Pupila lui albastra doua siluete goale vegheaza
Asupritor ii bate inima, asupritoare voce ii striga
Sa nu o mai stranga de mana ca ii e frica.

Galopand in negura pometilor sai rosiatici
Prinde in harpa mintii doi copii ce canta, salbatici
Cosind iarba visarii si impletind coroane din flori
Care sunt adulti dezbracati dimineata in zori

Eruptie vulcanica de suflet si lava de zambet sec
Doua ore si-un singur minut nu mai stii cand trec
Plecand din peronul uitarii si calarind catre zare
Te intrec cocorii in dor si visare.

Vis cu flori

Imbracata in rochie subtire, paseste pe un covor umed de frunze
Se arunca in bratele pomilor toamnei fragede muze
Etern calator pagan intre dor si o mare visare albastra
Arunca catre ceruri privirea, cerand iertarea dumnezeiasca

Visare puerila, cu trupuri goale in salbaticia pleoapelor batand
Trezeste cenusa sufletului si o aduce din recele pamant
Animat intr-o oarecare forma de zambet si ancorat in privire
Pluteste pe rauri florale aducand valuri de iubire

Impiedicat la malul pamantului cu ochii pironiti catre haul etern
Graieste catre florile tremurande, cantul inimilor, efemer
Asurzand timpane si intepenind corzile vocale ale ingerilor
Trece din nou in abis, crescand in a inimilor plangeri

Pacatele Ingerilor

Poate-ar trebui serviti cu vin rosu si cald
Sa-si dea seama ca au si ei pacate-n suflet
Chiar daca locuiesc sus in cerul inalt
Sperantelor moarte ei le dau cuget

Ei sunt orbi de puterea dumnezeiasca
Poate sunt mandri si cruzi
Desi in noapte cu stele ne lumineaza
Nu sunt aici cand ochii ni-s uzi

Sacrificii ei nu fac prea multe
Desi au arpi cu care pot vindeca
Inimi ranite si suflete surde
Se limiteaza doar l-a ierta

Odioase imagini cu pruncii in brate
Cu ei lacrimand si oftand
Ducand ramuri cu febrile raze
Ducand durere prin cant

Crima

Da, recunosc!Sunt vinovata de tot ce ma acuzi
Sunt vinovata ca te iubesc si ca iti port amintirea
Ca in bratele mele ori de cate ori ti-e frica te ascunzi
Ca-n zambetul tau a crescut nemurirea!
Vinovata de toate principiile incalcate si de ochii uzi
Ca tot ce gandeam impreuna si-a gasit pierirea!

Da!Sunt vinovata!Am omorat cu tapusul curand
Amintirile moarte cu noi si am mers mai departe
Trecut-am viitorul in frunte si-n gand
Atunci cand am dorit sa trec dincolo de moarte
Considera-ma vinovata ca ti-am sters orice urma de pe pamant
Luna nu mai straluce pe chipul tau ca in luna lui Marte.

Vinovata!Condamna-ma de tot ce am mistuit cu buzele voit
De tot ce am rostit in amintirea ta, loveste-ma sa doara
Ma poti ucide-n suflet caci de n-ai fi venit
Ai fi ramas la fel de mort, ca ultima oara

Grava crima comisa-i cand spatele intaia oara ti-am intors
Si nu am mai ingenuncheat in fata ta pentru a te ierta
Spunand faptele in fata dreptatii, viata capata un rost
Irosind in abis parfumul unui suflet ce te iubea.

Refugiu in trupuri straine

E deja a doua seara cand ma refugiez in trupul ei
Si-mi doresc sa fie bine, sa o simt si sa uit
Imi infund nasul in paru-i lung si foarte ondulat
Doar ca sa te uit iubito.Vreau sa uit ca ai plecat!

Dar nu pot caci mangaierea ce i-o darui cu pasiune
Se opreste asupra ei si nu stie sa ma-ndrume
Spre placerile carnale, spre tot ce-i pot oferi
Caci te iubesc numai pe tine si mereu eu te-oi iubi

Totusi mainile-mi goale stiu drumul spre placere
Semanand uimire-n ochi far' regrete si durere
Inc-o noapte trece-n graba cu mine deasupra ei
Ah!Iubito de erai, acum jur, ieseau scantei.

Petale

Scuturasem intr-o iarna genele pline de lacrimi
Si-au cazut asupra mainilor inghetate
Transformand pielea in rani si inima in patimi
Inscriptionate cu amintirile clipelor uitate

S-au transformat in jaratice petale albastre
Care cutreierau si mintea mea si mintea ta
Grilaj ce nu ma lasa sa trec dincolo de astre
Imi era amprenta buzelor in nemarginirea sa

Ofilisem intr-o zi intregul univers ce iti apartinea
Cand vrut-am s-arunc uitarii fiecare placere
Pagan s-a oprit langa trupul meu si ma ruga
Sa-i ofer acea ultima mangaiere ce zambetul o cere

Ghetus, au format atunci privirile tampe-n lumina
Si-au scuturat inca o data lacrimi uscate
Au dat o ruga si la talpile goale se inchina
Sa uite de ochi, de buze, de mainile crapate

Epuizare

Obosind in negura noptii cu mainile tremurande
Inchin in fata ochilor tai pleoapele scapatande
Astern genunchi-mi slabi la talpile tale
Absorbind din nou a florilor petale

Ma-nvelesc cu parfumul buzelor stravezii
Adormind cu suspin, stiind ca nu ai sa vii
Inecand amintirile in placerile altor trupuri
Facand ritualuri din vechile noastre saruturi

Aidoma celor ce pasesc si se impiedica si cad
Asa ma-ndrept cu durere de unde impreuna am plecat
Epuizat de lacrimi si stors de orice urma de durere
Cer trupurilor de langa mine, pur si simplu, placere

Labirint

Incerc sa deslusesc trupul tremurand cu buzele
Patrunzand in iubirea noastra toate soaptele
Iti strang sanii moi in ale mele palme aspre
Si citesc in ochii tai povestile dintre astre

Te patrund in asfintirea genelor tale batand
Iti sarut coapsele suave si-ascult inima cantand
Te aud cum gemi aievea si imi spui sa ma opresc
Iti pun buzele pe frunte si iti zic ca te iubesc

Tremuri toata, iar eu ma preling pe trupul tau
Iti aud incet chemarea si-o sustin in gandul meu
Cand incepi incet sa lacrimi ti le sterg cu zambete
Si inchin cu tine draga doua-atingeri umede

Calatorind

Calatorind adesea in gandul si sufletul tau
Observ imagini desirate oglindind universul meu
Patrund in venele agile si ma strecor in mintea ta
Astupand buzele cu zambet, te primesc in viata mea

Parcurgand trupul fara frica, tu te joci paru-mi lin
Ma astepti prea pus pe ganduri, nu te-ngrijora caci vin!
Armonie de culoare, de compatimire-n noapte
Iti sugerez ca te iubesc nu prin vorbe, ci prin fapte

Asteptarea ma omoara caci trupul urla dupa tine
Tu nu vii, nu te apropii, esti distant , parca ti-e bine
Insa lacrimile dese deslusesc un alt mister
Ca esti ager si esti mandru, dar ce simti nu-i efemer!

Dimineata tarziu

Arzand soarele cu manutele mici, mangaind
Trupul fraged in bataia razelor surazand
La doi ochi ce ma privesc cu, curiozitate
Sarut stele de pe frunte cu buzele inmiresmate

Dorinta uniunii arde in trupul meu si ti-as spune
Dar am tatuat in suflet doar un singur nume
Si sorbind din ceasca ta, cafeaua mea amara
Te zaresc prin draperiile-mi rosii, intaia oara

Aidoma celor ce merg la lucru mult prea obositi
Ochii-mi cad agale, rugandu-te sa imi promiti
Ca vei reveni tarziu in fiecare dimineata
Vrand sa aprinzi torta, sa ma trezesti la viata!

Bifand dragostea

Intr-un amalgam posac de vibrare si tremur
Cu picioare oloage ma inchin si cutremur
Genele searbade de lacrimi uscate si reci
Invocand amintiri, prea triste, prea seci

Exotic parfum al clipelor din abruptul gatlej
Al sticlei goale mirosind a ceasurii rupte-n vartej
De emotii si compatimiri scaldate in mainile goale
Bifand pana la final dragostea ce sta sa se strecoare

Armistitiu dat in urma exaltarii unui conflict mirific
Dus cu inima si mintea intr-un context specific
Adormind la discursul buzelor vinete de frig
Am bifat dragostea-altceva nu zic!

Violenta nu face discriminari!

Lasa sa-ti spun calatorule
despre ziua mea de ieri
Despre durere si tristete,
despre ce doresti sa ceri

Mai toarna zambet intr-o ceasca,
vino te rog si ia un loc
Asculta-mi cantul la fereastra,
apropie-te de micul foc

Pleaca-ti urechea la ce-oi spune
dar nu te grabi a-ti nota
Iti vor fi scrise chiar in suflet,
mana, ti le va desena

Asculta sangele zvancnindu-mi
si uita-te in ochii mei
Nu lua in seama vanataia,
cand ei arunca doar vapai

Pribegind pe rani necoapte
vei descoperi ca inca dor
Dar toate aceste violente,
imi dau aripi, pot sa zbor!

Nu te grabi, mai stai o clipa,
imediat am sa iti spun
Durerea ce nu imi da pace,
nu vreau sa cred ca esti mai bun

Taie cu ultimul cutit,
de pe raft amorul sortii
Sterge dorul meu prea greu
sterge te rog clipa mortii

Oricand de crunta-ti pare rana
si oricat ma vezi plangand
Il port in suflet si imi este
el prezent in orice gand

Un alt Tu!

Idei nermaginite blocate intr-o minte ingusta
Creioneaza un alt tu pe o privire ce gusta
Din trupul alb, cerat si parca mult prea hain
Ce sta in fata mea, privindu-ma ca pe-un strain

Stramte amagiri provocate de atingeri murdare
Cu fluturi ce lumineaza in loc de calde felinare
Amortind in cuibul lor si lasand sa parcuga agale
Pictandu-si in ochii al destinului cale

Un alt tu, cumpanitor si parca mai mandru
O alta eu, mai copil, cu pletele ce prin fata le vantur
Sec peisaj creol de-atatea amante cantand la chitara
Ploile calde si lumina din paru-mi, stelara.

Aerisind privirea ascunsa-n atingeri si cearsafuri
Maturand esente de vinuri printre vestejitele lanuri
Purced un drum ce duce intotdeauna inapoi
Un alt tu, o alta eu, separat, dar amandoi

Aburind

Sufland usor peste tamplele crestate
Cu emotie-n glas si lacrimi in priviri
Mangaie obrajii cu mainile udate
De roua despartirii, a ultimei iubiri


Ascultand sunetul tamp al buzelor
Emana o iubire de nepretuit
Duce cu ele amintiri de dor
Duce poeme ce spun ca l-a iubit

Astupa trecutul cu valul inmiresmat
Al viitorului ce-l are la picioare
Inchizand ochii, luand ce a lasat
Urca spre aburi, urca spre soare

Inconstient

Propulsie dumnezeiasca de iubire
Loveste puternic sufletul pustiu
Ascunzand eterne clipiri de fericire
Zambetul revine in trupul cenusiu

Scanteietoare mangaiere blanda
Atingand fruntea ce sta neclintita
Dadu-i sarutatea buzelelor, plapanda
Se simte imprastiata, uita ca-i iubita

Anonima suflare purcede in pacate
Uitand de unde vine si ce anume vrea
Ascultand recitaluri in noapte
Asupreste sperante in viata ta

Inconstient trup fara de viata
Cu chip intunecat si rece ochi de mort
Lasi lumea in paragina, fara speranta
Eterne iluzii vazute de cel orb

Diavoli si ingeri

Inchisi in temnite reci cu aripi rasfrante
In timp ce diavolii in biserica se roaga
Sulita lor peste oameni se rasfrange
Aripile arzande arunca in aer o soapta

Facandu-si cruce diavolii zambesc provocator
La ingerii ce-njura si blesteama intruna
Zburand in cusca stramta duc un dor
De libertatea oarba, atingand luna

Diavolii spun rugaciuni, impartasindu-si vina
Argint viu in ochii lor imprastiind iubirea
Ingeri imbracati in negru sunt presati de mila
Unui cant divin ce-aduce fericirea

Apostoli inchegati in mintea lor posaca
Albindu-le parul si aprinzand lumanari
Uzate le sunt vorbele si gura-i cascata
Diavoli si ingeri se preschimba in ieri

Artificii goale si minuni stelare se intampla
Cand ajungem sa dam un catastif oricui
Ne stiind ca nimeni nu obtine fara truda
Suntem si ingeri si diavoli, suntem ai nimanui

Ucide-ma

Da, ai auzit bine, ai voie azi sa ma omori
Dar ucide-ma la apus nu maine in zori
Ohhh si cat de tragic suna moartea
Dar nimeni nu ar sti ca e una cu noaptea

Si ce imagine colosala: tu sarutandu-ma
Pe fruntea rece printre lumanari arzande
Intr-un bocet al lor, aplecati in jurul meu
Atintiti cu ochii la tine, vrand parca sa-ti faca rau
..............

Dar spune-le ca te-am rugat sa ma omori azi
In ziua cea mai rece dintre toate
Ca nu te-am lasat ca iubirea sa-mi arzi
Vrand parca sa ma speli de pacate

Din troianul amintirilor culcate langa mine
Scoate una care ti-e cea mai draga
Imbratiseaz-o pentru a-ti fi mai bine
Asculta-mi rasul noaptea intreaga

Nu ma condu in sicriul rece, zamislit
Caci eu nu ma voi afla nici cand in el
Voi sta aici pe fotoliu ce mi-a fost sortit
Voi privi catre lume, dar nu voi fi in cer.

Astupa-mi ochii!

Astupa-mi ochii, nu pentru a nu te vedea
Ci pentru a-mi ascunde durerea de ele
Astupa-mi ochii pentru a simti doar tristetea
Pentru a nu numara in zori stele

Astupa-i pentru a te feri de privirea-mi rece
Pentru a auzi doar dulcele ecou
Astupa-i si vei simti cum amintirea trece
Sub razele lunii,ating trupul din nou

Astupa-mi ochii nu cu mainile reci ci cu simtirea
S-aprind faclia dorului cu ochii tai
Astupa-i! Vreau sa cunosc nemurirea
Si dorul de tine si-a inimii batai

Gangurind

Ridic mainile spre tine si te rog a ma iubi
Cat va fi in noapte luna , cat soarele va trai
Imi amintesc de clipe calde scaldate-n cantari
Cand sclipirile de stele tineau loc de lumanari

Traind parca o visare in iarba ce ne mangaia
imprastiam sentimente-n lumea mea si-n lumea ta
Voiam sa-ti vorbesc in note si sa-ti cant despre un dor
Cand toiagul ne-ajuta sa descantam un amor

Bratele iti curpindeau trupul dur, nemuritor
Atingandu-ma cu suflul parca simteam un fior
Buzele fierbinti odata tare mult ma fermecau
Au ramas doar amintiri ce-noapte ma necajeau

Iris de toamna

Rasari doar primavara stiu si totusi ai rasarit
Te-ai rupt din soare-n toamna rece si ai venit
Ti-ai desfacut petalele si ai imbratisat pamantul
Printre corola violeta se joaca cu tine vantul

Ai reusit sa te inclini spre soare chiar daca ploua
Si pe ale tale frunze nu stau fluturi ci boabe de roua
Scriind iubire cu polenul necules, pe norii plumburii
Iris frumos de toamna te scuturi pe frunze aurii

Intelegand mesajul transmis catre intreaga natura
"Ca frumusetea se naste de oriunde, in orice secunda"
Ti-ai dat duhul pentru a reveni din nou la primavara
La fel de proaspat si curat, ca iubirile de seara.

Al meu, noiembrie

Ohh!Ai venit asa tiptil cum m-ai invatat
Mi-ai daruit saruturi reci si m-ai imbratisat
Ai asternut pe pleoapele-mi umede raze
Ai danuit in realitate ca florile tale in vaze

Trupul palid ma acopera si ma inspaimanta
Tu-mi repeti din nou , sa nu-mi fie frica
Inca imi spui ca-mi esti fidel, ca ma iubesti
Noiembrie dar noaptea tarziu unde hoinaresti?

Iti agati mainile subtiri de mijlocul meu
Lasand sa-ti simt rasuflarea rece doar eu
Adancindu-te in ochii mei tristi si caprui
Imi juri din nou iubire; mie si nimanui

Nu te vad si imi pare rau, macar de te-as simti
Dar sunt un trecator ca si tine; nu stiu a iubi
Al meu noiembrie ai ratacit inca un an la sanul meu
Si-mpreuna vom hoinari in universul tau.

Dimineti arzande

Cu gratie soarele strapunge cerul si urca pe nori
Doua maini in soapta vrea sa-i mangaie uneori
Ochii obositi acum se deschid pentru inflacarare
Spre un nou infinit paseste cu atata mirare

Atat de suav se preling zorii pe trupul aproape gol
Si-l mangaie, rasfatandu-l cu roua usor
Arzand toate dorintele si incercarile de a iubi
E intr-o dilema prea grea "a fi sau a trai?"

Apogeu al zambetului atins in reflexia zorilor
Scriind pe cer minunatul basm al dorurilor
Ascunde in adieri de vant note la vioara moarta
Vrand ca-n dimineti arzande ea sa mai vina o data

Trandafir

Sclav al trupului catifelat si inmiresmat
Ancorat in atatia spini care incet s-au uscat
Prin petale lipsite de vlaga arunca un parfum
Ce-ti transforma simtirile in cenusa si scrum

Incununat cu raze si imbracat in luna
Cantand cu vantul spera la atingeri de zana
Epopee gratioasa si poeme satirice-n joc
Episod navalnic al teatrului vietii ia foc

Uscand petale si crescand din nou spini
Voieste la iubirea matragunii dintre maracini
Desi sclavul sau il scoate si-l muta
In gradina vietii iubirea-i placuta

Suspinand dupa locul unde a prins radacini
Se razbuna pe cei ce-l rup, aruncand spini
Catre ochii sufletului si orbind iubirea pura
Trandafirul e scaldat doar in soare si luna

Putrezind in neant

Aruncat ca un gunoi in adancurile memoriei tale
Mi-ai provocat arsuri acide si ganduri intunecate
Atingand cu fruntea strafundul ochilor tai
Din corpul meu slab, iubirea iti arunca vapai

Purificand soaptele cu pasii goi ai amintirilor tarzii
Si provocand stramosii sa te faca sa vii
Am ales sa purced acelasi drum fara reguli si pacate
Drumul legilor nescrise si-al iubirilor uitate

Trupul obosindu-mi iute se reazama de balustrada
E greoi si plin de riduri; nu mai intinereste-o data
Cade in adancul vietii si lovindu-se de-o piatra
Putrezind in neantul sacru, te-o iubi si altadata

Dor de...

Flacari arzand in ochii inlacrimati ultimul apus
Mistuie dorul de iubirea trecuta ce a patruns
Undeva in adancuri si peste ziduri a lasat urme
A scrijelit cu ghearele de suflet, un nume

Gheata topind simtirile oarbe in maruntaie
Vantul poarta un dor tarziu ce durerea taie
Columna e trupul in fata caruia ma-nchin
Durerile apar atunci cand ochii tai vin

Cant etern

Evitand clipirea mortii scrisa-n stele si apoi
Facand plecaciune Lunei vreau sa te-aduc inapoi
As fi ramas in apa vietii gol si neajutorat
Doar ca sa te am alaturi,doar sa nu ma vezi plecat.

Aprinzand faclia clipei, as fi vrut sa te ador
Sa ne contopim iubito, in al trupului amor
Sa te ating si-apoi sa-ti darui dulcele sarut
Ramanand mereu alaturi intre ceruri si pamant

Corola lumii e atinsa doar de tristele pacate
Prinse vag de-a noastre trupuri si prin buze imprastiate
Fredonand taceri suave si crescand dorul de-apus
Cant eternul nostru cantec de unde nici stele nu-s.

Vanatoare

Inalt precum un munte e trupul vanat
Impins cu zeci de sageti apoi abandonat
In jocul sarcastic al puterii si compatimirii
Lasand nepasarea pe fundalul nemuririi

Simtiri de spaima si curaj deopotriva
Spunand tuturor ca nu ii e frica
Adoarme tacut spre infinitul durerii
Simtind printre maini magia placerii

Atingeri socante de pusca privirii oarbe
Incremeneste prada uitand ca e noapte
Scaldata in razele iubirii licarind in ochi
Sangele se varsa; pe iarba sunt stropi.

Rupandu-i hainele si incoltind-o salbatic
O musca de sani intr-un ritual cat mai tragic
Evoca un descantec al buzelor carnoase
Distrugand mit-ul zilelor ploioase

Batai de clipe

Zabovind in urma timpului am vrut sa-l opresc
Sa-i descopar umbra lenesa, secretu-i sa-i gasesc
Batand din gene, dorit-am sa-l las fara suflare
Sa-l tin captiv intre palme nedandu-i drumu in zare

Ajungandu-l totusi am decis sa-l agat de suflet
Spunadu-i amoruri vesnice intr-un odios cantec
Trag de pleoape pentru a cuceri in ochi minutul
Amanand astfel sa-i dezvalui inceputul.

Aripi launtrice mi se pravala pe pupila stravezie
Incepand sa-mi cante fiori slabi de nemernicie
Ma ia prizonier fara mila si-mi daruie eternitatea
Isi arata umbra, in schimb ii arat moartea.

Pur feminin

Soarele chiar de imi pare grav si-atat de masculin
Cand m-atinge cu o raza ii simt gestul feminin
Si-n taria lui posaca pomul urca spre amurg
Atingand cu varful luna pare ca ramane mut

Cerul oricat de inalt imi pare si oricat e de voinic
Fara stele-n noaptea rece nu ar lumina un pic
Izvorul curge pe-ndelete strecurandu-se in munti
Florile le taie calea si lui si celor mai carunti

Zambetul-frumos imi pare si zau, este masculin
Buzele insa-l arata si parca e feminin
Aripi albe trec prin flutur si zboara spre o clipire
Aer de feminatate are chiar asfintirea

Sufletul e treaz o vreme insa inima-l imbata
Un baiat este mai dulce daca-l insoteste-o fata
Orice-am spune, oricum este tot frumoasa ni se pare
Daca e feminitate si-n bobocul de la floare

Cal salbatic

Nechezand sufletul dupa iubirea pierduta-n zare
Incearca sa azvarle din sa orice amintire
Tractand cu greu dorul de el si urma de nepasare
Isi adapa visele cu mici doze de iubire

Ar dori sa fuga dar capastrul il tine de trup
Totusi loveste fiecare gand azvarlit
Vrea sa fie liber, sa uite ce-a facut
Ramane insa prizonierul unui "Bun venit!"

Facand si visele sa fie razvratite
Imi spune ca il doare, ca-i este tare greu
Te vrea sa fii aici, te vrea cu el iubite
Nu-mi mai este suflet-salbatic calul meu

Galop

Tremur de zambet si pasiune calma
Adiere plapanda de toamna
Salbatic fior de placere si contopire
Galopand norii ce aduc fericire

Iubire scrisa in luna cea plina
Ramuri umede catre cer se inclina
Orgie de strigate ale aceluiasi nume
Povesti nescrise parca ar spune

Citesti in ochi cvarte rupte
Clapele ochilor batand, raman mute
Nestiute amoruri galopand catre zare
Cantand partituri de nepasare

Afemeiate doruri descrise in versuri
Dand lumii ce vine mai multe-ntelesuri
Descriind bataile soaptelor in galop
Se arde o lacrima scapata in foc

Explozii

Atat de intens rabufneste zambetul printre dinti
Evitand orice contact cu privirea, stiu c-ai sa minti
Furie oarba impletita cu o dovada de iubire
Da frau liber exploziilor de lacrimi, in nestire

Patrunzatoare soapte si atingeri calde de la necunoscuti
Calea intoarsa parcursa de pasii ce candva au fost facuti
Etern echinoctiu de speranta impletit cu frigul tarziu
Stiam ca te iubeam intr-o seara, acum nici asta nu stiu

Explozii inevitabile de sentimente, regrete si pasiuni
Infipte in sufletul sau, printre atatea zeci de minciuni
Blanda apasarea a buzelor pe fruntea ridata
Explozii de varsta, de oameni si de-o iubire uitata

Emotii nocturne

Tragic recensamant al sentimentelor la clar de luna
Atat de devreme sa poruncesti unei iubiri sa apuna
Simbolica clipire de soapte si afone saruturi tarzii
Emotii nocturne atunci cand ceasul arata ca nu vii

Sistematice valori de moralitate si idei preconcepute
La astfel de zgomote inima si sufletul imi sunt surde
Aud doar batai de visare si cantecul inimii tale
Atingerile-n noapte prin-amintirilor petale

Evitand tremuratul buzelor muscate de privirea ta
Astept mai bine de-un deceniu iubirea lui sa-mi dea
Desi in nocturne emotii , murind imi putrezeste trupul
Sufletul meu e la fel de tanar asteptandu-i sarutul

Strivind stropii

Strivind stropii ploii cu ochii albastri
Cantarind fiecare zgomot ce il fac cazand
Ploaia rece-mi pare, venita dinspre astri
Capturata fiind de-al iubirii gand

Strivind stropii cu buzele impreunate
Amagind umbrele de triste despartiri
In ploaie si vant tii amintiri demult adunate
Amintiri amare si vechi dezamagiri

Pasii grei ai un om oarecare trecand in graba
Strivesc la randul lor alti mii si mii de stropi
Asteptand ca totul sa ii para-o drama
Cand vede albastrul propilor sai ochi.

Ruga unei mamei

Iarta-mi Doamne tu greseala
Ai grija de copilul meu
Tine-l Doamne langa tine
Caci stiu, e Ingerasul tau

Nu am stiu cat rau voi face
Dar stiu insa ca l-am iubit
A fost “greseala mea cea mare”
Si-acum doar Tie ti-l trimit

Sa ma ierte si copilul
Si-l rog sa imi apara-n vis
Sa ii arat lumea cea mare
Lume, care i-am promis

Sa-I vad tragic ochisorii
Ce ma implorau sa-l tin
Sa-l strang dulce in brate
Spunandu-i ca am sa vin

Vreau sa-i numar pasii repezi
Cum alearga printre flori
Vreau ca-n fiecare seara
Sa-I simt venind din nori

Nu am dreptul la iertare
Nici macar la mila Ta
Te rog insa printre lacrimi
“Ai grija de fetita mea”

Episodica simtire

Retraind acelasi ganduri cu aceeasi bucurie
Sufletu-mi tresalta iarasi parca pentru-o vesnicie
Zgomotos in nemurire, linistit in efemer
Se mira de nu stiu ce, cand rasare Lucifer

Visand la aceleasi reguli, la acelasi legamant
Inima e strabatuta de-un puternic pui de gand
Ce-o masoara pe-ndelete si o pune la visare
Cand ii e lumea mai draga, cand si dorul e mai mare

Impuscand geana de geana cate-un vis mai indraznet
Ce-i revine in simtire nu-i cat muntele, maret
Fulgerand privirea oarba cu un glas aproape mut
Il intreaba-n disperare nedandu-si seama ca e surd

Evitand pasirea mortii, trece viata inc-odata
In mainile lui batrane, ii tine chipul ei de fata
Sarutand agale-i fata si prinzand-o strans in brate
Episodica simtirea cand doreste s-o rasfate.

Soptind in vise

Atat de neagra-mi parea lumea
Ce o vad cu ochii-nchisi
In ea-mi gasesc si nemurirea
Pasii repezi, sunt deschisi.

Soptind visele in pleoape
Si prinzandu-le de mana
Te scot din vis, te-aduc aproape
Sa te sarut de noapte buna

Soptind cu buze surazande
Cantec vitreg de iubire
Suflu pe gene tremurande
Scurt refren de fericire

Lunatice amoruri

Abrupt e cerul instelat, iar luna prea rotunda
Prapastia din suflul sau e parca prea profunda
Adanci sunt ochii-nlacrimati, rece imbratisare
Lunatice amoruri cant, de dor si intristare

Apesi plapand cu degetele pe obrajii calzi
Te joci cu sentimentele,cu scrumul lor te arzi
Fumezi emotii din priviri si capu-ntorci
Lunatice amoruri canti cand cu ea te joci

Atat de firav pleoapele le inchizi in noapte
Genele ti le atingi cu saruturi moarte
Mainile ti le-mprejori peste trupul rece
Cand apar amorurile, luna se si trece

Frunze

Sprancene indesate cu lacrimi grele -frunze
La capataiul dragostei vegheaza surasul unei muze
Atat de efemer, atat de scurt, atat de aspru sarut
Tacut in esenta celui ce l-a vrut stiut.

Antipatic chip de om batran si maini tremurande
Pasesc pe frunzele sufletului cu soapte blande
Calcand suav saruturile ce ti le daruie zorii
Crescand sentimente nemarginite ce dainuie norii

Frunze prinse pe buzele tale, pe buzele ei
Colorate si intepatoare ca mintea ta, plina de idei
Curgand siroaie peste parul carunt al unui violonist
Frunze tremurand in ochii celui ce astazi e trist

Urcat in ceruri

Urcat in ceruri.Alungat din nu stiu ce motive
Scos din pantecul tau si dus pe bratele divine
Am aripi in locul ranilor ce tare ma dureau
Ingeri ce ma tin de mana iubire-mi cantau

Urcat pe nori, printre stele, soare si luna
Acum doar Tatal imi spune “Noapte buna”
Ma dor manutele si nu pot sa prind cu ele
Lumina din soare, iubirea inimii mele

Ascuns printre aburi, salvat de la moarte
Zambind usor mi-a spus printre soapte
Ca iubirea Lui nu e cantarita in pasii facuti
Putand sa-mi strig durerea si-n fata celor muti.

Tomnatica dilema

Atat de rece, atat de cald
Frumos suflet, tabloul pictat
Regrete tarzii de dor si iubire
Pasi printre frunze catre fericire

El si ea stand pe o banca in parc
Se tineau de mana pana unul din ei a plecat
Raman doar fosnete de pasi si lacrimi curgand
Ecoul inimii in nestire se aude batand


Pasarile ce trec deasupra lor isi intorc aripa
Vrand parca sa-ntoarca cu vantul, clipa
Clipa in care cei doi isi jurau eterne sentimente
Cand era doar pura iubire, fara regrete.

Nemarginita ploaie

Nemarginita ploaie efemera
Ecou stins al gandurilor mele
Sufletu-mi batut si agatat in sera
Iar suflu zboara alene printre stele

Curaj deopotriva cu dreptatea oarba
Ajuta sa tremure in frig iubirea
Ascunzand al gandului soapta
Pluteste catre neant nemurirea

Corzi vocalice paralizate de simtire
Nu au puterea de a cuvanta
Sperante moarte pornesc in plutire
Spre dumnezeirea visului , deja.

Nemarginita ploaie eterna si seaca
Inecand tot ce focul a ars
Punand grabita zambete pe tava
Ploaia s-a dus, iubire-a ramas

Mami, vreau viata!!

Aici imi este cald si bine
iar vocea ta o simt mereu
Iti simt surasul si durerea
O simt mamica-n glasul tau

As vrea o clipa sa te-apropii
Sa-mi mangai mainile incet
Sa imi simti inima cum bate
Sa nu ai nici un regret.

Stiu ca ma iubesti mamica
Si plangi cand stii ce o sa-mi faci
Imi simti tacerea, neputiinta
Nu-mi zici nimic, doar stai si taci

Priveste cum imi smulg din membre
Si degetele tare dor
Vreau sa fiu in viata mami!!!
Dar ingerii ma iau in zbor.

Atingeri pagane

I-a atins coapsele cu buzele usor
Sarutandu-i sanii si buzele cu acelasi dor
Ea il mangaia soptindu-i la ureche
Ca e iubitul ei, sufletul ei pereche

Atingeri paralizante si-au daruit in soapte
Trangadu-i trupul langa al lui, tot mai aproape
Captivat de mirosul pielii sale ii spune c-o iubeste
Ca e totul pentru el, e tot ce isi doreste

Abisal cerc al trupurilor moi, plapande
Atinge cu suflul pleoapa, ea ii da saruturi blande
Energie de daruire si enigmatic limbaj al iubirii
Se intrezareste in ochii lor gustand din clipa fericirii

Frunzis de sentimente

Atat de multe fosnete in sufletul cald si bland
Vartejuri de idei si sentimente ii patrund in gand
Odioase imagini ale cararii pustii ce duc catre ea
O lasa in ploaie, in frig, uitand de candva...

Acel candva care aducea toamna in ochii ei
Deschizand bratele ce cuprindeau a noptii vapai
Sentimente ce se scutura si lasa sa cada iubire
Etern sentiment putrezind in nemurire

Colorat si totusi parca imagini mizere tresalta
Un baiat cu suflet gol iubind in tacere o fata
Pustiit de tot ce inseamna speranta si viata
Soptindu-i vantului cat e Ea de frumoasa.

Hipnoza toamnei

Sentimente uitate in baltile memoriei slabe
Mangaieri scaldate in lacrimi seci si calde
Armonie de cuvinte invatandu-ne sa traim
Un el si o ea pe o alee ne arata cum sa iubim

Peisaje solitare in parcuri si copii ce se joaca-n vant
Corbi ce-si lustruiesc penele fredonand acelasi cant
Culori pe frunze chiar daca azi copacii sunt goi
Eterne amintiri de toamna ce seamana a noi

Atat de multe adieri in suflet si-n privirile noastre
Serile sunt tot mai reci chiar daca te vad printre astre
Hipnoza de toamna adormindu-mi orice simtire
Adesea imi canta despre dor si iubire

Iadul Raiului

Galopand in nestire cu sulitele infipte in suflet
Ingeri dezbracati de iubirea suprema tresalta si urla
Lumii ii dau vestea cea rea apoi pornesc un scancet
Acompaniati de harpa rupta cand ploua si tuna.

Spala pacatele celor nascuti in sclavia umana si zbiara
Acoperind cu aripi jertpelite chipuri de copii saracaciosi
Lovesc cu privirea mame ce pruncii-si omoara
Barbati in pantaloni rupti, azi devin gelosi

Ziduri tremurand la glasul ce candva era o incantare
Adapostesc batrani cu oase rupte, prea bolnavi
Sageti de ura si durere, fug spre razbunare
Vrand ca si cei tineri sa le devina sclavi

Ingeri imbracati in panza alba cu aripi despicate
Fug de tropotele celor mult prea vinovati
Sentimentele divine de crengi uscate-s atarnate
Clopote batand in urma celor ce sunt plecati.

Pe alei...

Pe alei, prin frunze moarte, doi oameni merg grabiti
Nu-si vorbesc, nu-si dau mana, totusi par indragostiti
Soarele ii cade lenes pe chipu-i palid, surazand
El vrea sa o ia de mana ea-l respinge suspinand

Asa isi canta iubirea, pe alei, prin frunze moarte
El dorind-o in nestire, ea iubindu-l printre soapte
Dau taceri peste cuvinte si fac martora-o alee
Pe covor de frunze ude vrand s-aprinda o scanteie.

Clopot de frunze

Se aude un strigat pe alee, in tacerea pasilor domoli
Framantand asfaltul umed se inalta dintre stropi
Canta-ncet o nota stearsa si de ploaie si de vant
In batai asurzitoare te patrunde pana-n gand

Asezandu-se pe-o banca,o-nveleste in culoare
O admira, o iubeste, ii tine loc si de soare
Acompaniaza ploaia deasa intr-un zgomot infernal
Aducand dureri prea mute si eternul "te iubeam"

Acoperind un suflet gales si de moarte si de dor
Clopotul ce canta-n ceruri se coboara-ncetisor
Vantul il ia si il poarta peste chipul cel tacut
Sa-l acopere o data si de vrea sa-l dea pierdut

Refren de octombrie

E frig si cade bruma peste ochii tristi, caprui
Si ceata deasa i se citeste-n suflet
Ploile spala pieptul ce doare, al nimanui
Durerii si urii azi, i se da cuget

In armonia tomnaticii culori, la vioara canta
Refrenul clipelor ce vin si trec
Pe aripi de tristete-ngandurata
Capul in pamant, ochii stravezii, azi plec!

Refren de octombrie, de toamna, de-amagire
Refren de zambet si lumina pura
De mic copil cautand ce-i aia iubire
Am descoperit intai senzatia de ura

Raze tarzii

Dimineti prea reci pentru sufletu meu gol
Ascund raze tarzii trimise printre nori
Zambesc catre ele si parca imi e usor
Am roua in priviri cum aveam uneori

Degeaba tremurandu-mi vocea cer caldura
Caci mila, ii lipseste toamnei cu desavarsire
Noroc ca port lumina de la luna
Cand dau chipului meu drumul la trezire

Inghetand orice pas sau gest sau cugetare
Asmatic gand ce-mi zboara catre tine
Azi, razele tarzii, ma lasa fara de suflare
Purtand salul meu galben , parca e mai bine

Dorinte muribunde

Cu mainile prea reci si buze tremurande
Cersim dorinte arzatoare-n soapte
Printre lacrimi curgand din genele plapande
O inima trimite caldura in noapte

Dorinte flamanzind de multa bunatate
Poarta doliu si suspina greu
S-au nascut din placere dar si din pacate
Mor cand sunt aproape de sufletul meu

Desenand o rochie peste dorintele tarzii
Astept sa puna geana peste geana
Candva ai fost aici, acum tu nu mai vii
Iar glasul tremurand azi, nu te mai cheama

Simfonia iubirii

Astazi cerul se deschide pentru a ne incanta auzul
Cu linii melodice cantate de bataile vantului
Se apasa pe nori acoperind cu liniste azurul
Pleoapele clipesc in bataia cantului

Eclipse de note muzicale simple, trecatoare
Arunca vapai sub cristelnita soarelui zdrobitor
O muza arunca harpa, cantand dintr-o floare
Despre iubirea eterna de om nemuritor

Clipe vesnice-n zare canta la orizont de deal
Apasand peste copaci cu ramuri tinere urcand
Doar privighetori ce murmura banalul "te am"
Zboara intruna vrand, nevrand.

Suras inestetic

Aroma de clipe blegi, trecand in euforic sevraj
Cu testamentul alaturi zambind urat catre moarte
Ascult si surad inestetic, am un ciudat curaj
Sa-mi iau zborul catre ceruri si sa te dau la o parte

Arome vii si tampe, suspinuri de vise desarte
Adie inestetic zambet pe buze crapate de betie
Ganduri pictate in capitole exact ca la carte
Momente ametite mentin o torta vie

Suras stirb si sarcastic.Anunturi de aur in doi
Clipind usor sufletul intr-un cocean de durere
Se-asterne un gand infiripat cu ideea de "noi"
Tipand dupa iubire cand trupul nu i-o cere

Clapele gandului

Apas aceeasi nota obscura din gandul meu
Clapa care imi aminteste de prima imbratisare
Cantand melodia stramta al propiului ecou
Ultima clapa e cea ce-mi da dreptul la visare

Apas pe ele cu mintea-mi prea bolnava
Si-mi imaginez o opera de lacrimi
Ascult vocea ce-mi spune si imi da otrava
Ca amintirea-i pleaca si raman doar patimi

Clapele sunt rupte si poate nu inteleg
Iar praful de pe ele demult nu a fost sters
Ele poate-asteapta dar eu as vrea sa plec
Sa gasesc o inima si-un alt inteles

Suflet "elegant"

Suflet galbui, pastelat in calde culori de toamna
Imbracat cu sacou, geanta, esarfa si papuci cu toc
Se poarta cu mine, trupul sau, de parca ar fi o doamna
Dupa ce ca ma raneste, ma iubeste, toate la un loc

Are pretentii la tot ce e mai bun, inclusiv iubire
Se parfumeaza cu mangaieri tarzii si seci
Vrea sa-i cant cvartete despre fericire
Vrea sa cunoasca oameni mari si vrea ca tu sa pleci

Sufletul meu citeste doar carti bune dar si priviri
Ascunde-n gene un farmec oarecare
Se da cu rujul rosu sa fure amagiri
Suspansul revine-ndata, emotia dispare

Gheata carbonizata

Ghetari atat de calzi incat ar putea topi priviri
Inimi paralizate de urlet de corbi inghetati
Cantece de frunze ale primelor suave iubiri
Pasi ce strivesc minuni si pasesc apasati

Expresii tinere si zambete parca prea batrane
Ani ce au nins pe paru-i candva negru
Cu gheata prinsa-ntr-un colt de suflet, ar ramane
Carbonizeaza totu-n melodie cuprinzand eternu'

Atat de palid chipu-i ingandurat si singur
Trezeste amintirile clipei ce o dor
Ascunde si topeste durerea si timpul
Ghetari primavarateci ai amintirilor.

Haina face pe om sau omul pe haina?

M-am saturat de oameni care pun etichete dupa firma sau dupa pretul imbracamintei ce o purtam. M-am saturat de cei care se cred mari si tari doar pentru poarta o anumita firma, cand defapt caracterul nu are pret.
Sunt oameni care pur si simplu adora sa fie "la moda" ok, nu am nimic cu ei...mai degraba am ceva cu cei care ii favorizeaza, care cred ca daca persoanele respective au haine "COOL" sunt persoane foarte , dar foarte ok.Ei bine, nu e asa.Am cunoscut persoane care se imbracau de la cel mai scump magazin dar care nu erau in stare sa poarte o conversatie decenta pe o tema la intamplare, persoane care aveau un comportament josnic fata de cei din jurul lor fiind false si superioare.
Si sunt oameni care intradevar, nu isi permit haine sofisticate dar au un suflet de aur si o educatie "ca la carte" dar din pacate nu sunt apreciati la adevarat lor valoare din cauza acestui "detaliu".Mi se par "oameni" falsi cei care indraznesc sa te judece dupa hainele purtate, oameni care nu se respecta pe ei insisi din aceasta cauza nu ii va respecta nici pe cei din jur.
Eleganta nu tine de imbracaminte, ci de gesturile pe care le faci

Tu ce spui: Haina face pe om sau omul pe haina?

Ruginiu

Suflet peste suflet infasurat cu un sal ruginiu
Ochii inchisi, albastrii simt visarea intre maini
El e acolo unde trebuie sa fie, eu unde vreau sa fiu
Sufletul prinde rugina de cateva saptamani

Ascunde-n venele marunte vise si seminte de iubire
Iar acul ce inteapa mana scoate ura si durere
Ruginiu ii este chipul cu nuante de fericire
El nu stie ce mai simte sau daca e doar placere

Taceri

Taceri tarzii si diafane sparg ecoul slab si tamp
Greierii de asta vara nu mai canta ci doar plang
Un suspin se-aude-n noapte si o voce mai sopteste
“Taci din gura si asculta, caci tacerea te iubeste.”

Aer inchis si sufocant, iese din respiratia batrana
Doar clipeste si ne-ndeamna sa ii spunem noapte buna
In taceri lungi si suave doar mangaierile se aduna
Cu ranile si cu durerea, parca azi se tin de mana

Revin...

De ce revin?Pentru ca am simtit nevoia ca trebuie sa revin, ca locul meu e aici printre voi. O voi lua de la capat ca asa e cel mai bine dar fara regrete.Am sa las cealalta parte din mine, in urma si voi scoate din propiul meu suflet o alta Eu, mai puternica ca cea din trecut.
Voi fi aici pentru voi cu poezii, insa de aceasta data m-am gandit sa fac loc si unor articole, care sper sa fie pe placul vostru.
Va multumesc pentru sprijinul oferit si pentru intreaga caldura.