Dimineti arzande

Cu gratie soarele strapunge cerul si urca pe nori
Doua maini in soapta vrea sa-i mangaie uneori
Ochii obositi acum se deschid pentru inflacarare
Spre un nou infinit paseste cu atata mirare

Atat de suav se preling zorii pe trupul aproape gol
Si-l mangaie, rasfatandu-l cu roua usor
Arzand toate dorintele si incercarile de a iubi
E intr-o dilema prea grea "a fi sau a trai?"

Apogeu al zambetului atins in reflexia zorilor
Scriind pe cer minunatul basm al dorurilor
Ascunde in adieri de vant note la vioara moarta
Vrand ca-n dimineti arzande ea sa mai vina o data

Trandafir

Sclav al trupului catifelat si inmiresmat
Ancorat in atatia spini care incet s-au uscat
Prin petale lipsite de vlaga arunca un parfum
Ce-ti transforma simtirile in cenusa si scrum

Incununat cu raze si imbracat in luna
Cantand cu vantul spera la atingeri de zana
Epopee gratioasa si poeme satirice-n joc
Episod navalnic al teatrului vietii ia foc

Uscand petale si crescand din nou spini
Voieste la iubirea matragunii dintre maracini
Desi sclavul sau il scoate si-l muta
In gradina vietii iubirea-i placuta

Suspinand dupa locul unde a prins radacini
Se razbuna pe cei ce-l rup, aruncand spini
Catre ochii sufletului si orbind iubirea pura
Trandafirul e scaldat doar in soare si luna

Putrezind in neant

Aruncat ca un gunoi in adancurile memoriei tale
Mi-ai provocat arsuri acide si ganduri intunecate
Atingand cu fruntea strafundul ochilor tai
Din corpul meu slab, iubirea iti arunca vapai

Purificand soaptele cu pasii goi ai amintirilor tarzii
Si provocand stramosii sa te faca sa vii
Am ales sa purced acelasi drum fara reguli si pacate
Drumul legilor nescrise si-al iubirilor uitate

Trupul obosindu-mi iute se reazama de balustrada
E greoi si plin de riduri; nu mai intinereste-o data
Cade in adancul vietii si lovindu-se de-o piatra
Putrezind in neantul sacru, te-o iubi si altadata

Dor de...

Flacari arzand in ochii inlacrimati ultimul apus
Mistuie dorul de iubirea trecuta ce a patruns
Undeva in adancuri si peste ziduri a lasat urme
A scrijelit cu ghearele de suflet, un nume

Gheata topind simtirile oarbe in maruntaie
Vantul poarta un dor tarziu ce durerea taie
Columna e trupul in fata caruia ma-nchin
Durerile apar atunci cand ochii tai vin

Cant etern

Evitand clipirea mortii scrisa-n stele si apoi
Facand plecaciune Lunei vreau sa te-aduc inapoi
As fi ramas in apa vietii gol si neajutorat
Doar ca sa te am alaturi,doar sa nu ma vezi plecat.

Aprinzand faclia clipei, as fi vrut sa te ador
Sa ne contopim iubito, in al trupului amor
Sa te ating si-apoi sa-ti darui dulcele sarut
Ramanand mereu alaturi intre ceruri si pamant

Corola lumii e atinsa doar de tristele pacate
Prinse vag de-a noastre trupuri si prin buze imprastiate
Fredonand taceri suave si crescand dorul de-apus
Cant eternul nostru cantec de unde nici stele nu-s.

Vanatoare

Inalt precum un munte e trupul vanat
Impins cu zeci de sageti apoi abandonat
In jocul sarcastic al puterii si compatimirii
Lasand nepasarea pe fundalul nemuririi

Simtiri de spaima si curaj deopotriva
Spunand tuturor ca nu ii e frica
Adoarme tacut spre infinitul durerii
Simtind printre maini magia placerii

Atingeri socante de pusca privirii oarbe
Incremeneste prada uitand ca e noapte
Scaldata in razele iubirii licarind in ochi
Sangele se varsa; pe iarba sunt stropi.

Rupandu-i hainele si incoltind-o salbatic
O musca de sani intr-un ritual cat mai tragic
Evoca un descantec al buzelor carnoase
Distrugand mit-ul zilelor ploioase

Batai de clipe

Zabovind in urma timpului am vrut sa-l opresc
Sa-i descopar umbra lenesa, secretu-i sa-i gasesc
Batand din gene, dorit-am sa-l las fara suflare
Sa-l tin captiv intre palme nedandu-i drumu in zare

Ajungandu-l totusi am decis sa-l agat de suflet
Spunadu-i amoruri vesnice intr-un odios cantec
Trag de pleoape pentru a cuceri in ochi minutul
Amanand astfel sa-i dezvalui inceputul.

Aripi launtrice mi se pravala pe pupila stravezie
Incepand sa-mi cante fiori slabi de nemernicie
Ma ia prizonier fara mila si-mi daruie eternitatea
Isi arata umbra, in schimb ii arat moartea.

Pur feminin

Soarele chiar de imi pare grav si-atat de masculin
Cand m-atinge cu o raza ii simt gestul feminin
Si-n taria lui posaca pomul urca spre amurg
Atingand cu varful luna pare ca ramane mut

Cerul oricat de inalt imi pare si oricat e de voinic
Fara stele-n noaptea rece nu ar lumina un pic
Izvorul curge pe-ndelete strecurandu-se in munti
Florile le taie calea si lui si celor mai carunti

Zambetul-frumos imi pare si zau, este masculin
Buzele insa-l arata si parca e feminin
Aripi albe trec prin flutur si zboara spre o clipire
Aer de feminatate are chiar asfintirea

Sufletul e treaz o vreme insa inima-l imbata
Un baiat este mai dulce daca-l insoteste-o fata
Orice-am spune, oricum este tot frumoasa ni se pare
Daca e feminitate si-n bobocul de la floare

Cal salbatic

Nechezand sufletul dupa iubirea pierduta-n zare
Incearca sa azvarle din sa orice amintire
Tractand cu greu dorul de el si urma de nepasare
Isi adapa visele cu mici doze de iubire

Ar dori sa fuga dar capastrul il tine de trup
Totusi loveste fiecare gand azvarlit
Vrea sa fie liber, sa uite ce-a facut
Ramane insa prizonierul unui "Bun venit!"

Facand si visele sa fie razvratite
Imi spune ca il doare, ca-i este tare greu
Te vrea sa fii aici, te vrea cu el iubite
Nu-mi mai este suflet-salbatic calul meu

Galop

Tremur de zambet si pasiune calma
Adiere plapanda de toamna
Salbatic fior de placere si contopire
Galopand norii ce aduc fericire

Iubire scrisa in luna cea plina
Ramuri umede catre cer se inclina
Orgie de strigate ale aceluiasi nume
Povesti nescrise parca ar spune

Citesti in ochi cvarte rupte
Clapele ochilor batand, raman mute
Nestiute amoruri galopand catre zare
Cantand partituri de nepasare

Afemeiate doruri descrise in versuri
Dand lumii ce vine mai multe-ntelesuri
Descriind bataile soaptelor in galop
Se arde o lacrima scapata in foc

Explozii

Atat de intens rabufneste zambetul printre dinti
Evitand orice contact cu privirea, stiu c-ai sa minti
Furie oarba impletita cu o dovada de iubire
Da frau liber exploziilor de lacrimi, in nestire

Patrunzatoare soapte si atingeri calde de la necunoscuti
Calea intoarsa parcursa de pasii ce candva au fost facuti
Etern echinoctiu de speranta impletit cu frigul tarziu
Stiam ca te iubeam intr-o seara, acum nici asta nu stiu

Explozii inevitabile de sentimente, regrete si pasiuni
Infipte in sufletul sau, printre atatea zeci de minciuni
Blanda apasarea a buzelor pe fruntea ridata
Explozii de varsta, de oameni si de-o iubire uitata

Emotii nocturne

Tragic recensamant al sentimentelor la clar de luna
Atat de devreme sa poruncesti unei iubiri sa apuna
Simbolica clipire de soapte si afone saruturi tarzii
Emotii nocturne atunci cand ceasul arata ca nu vii

Sistematice valori de moralitate si idei preconcepute
La astfel de zgomote inima si sufletul imi sunt surde
Aud doar batai de visare si cantecul inimii tale
Atingerile-n noapte prin-amintirilor petale

Evitand tremuratul buzelor muscate de privirea ta
Astept mai bine de-un deceniu iubirea lui sa-mi dea
Desi in nocturne emotii , murind imi putrezeste trupul
Sufletul meu e la fel de tanar asteptandu-i sarutul

Strivind stropii

Strivind stropii ploii cu ochii albastri
Cantarind fiecare zgomot ce il fac cazand
Ploaia rece-mi pare, venita dinspre astri
Capturata fiind de-al iubirii gand

Strivind stropii cu buzele impreunate
Amagind umbrele de triste despartiri
In ploaie si vant tii amintiri demult adunate
Amintiri amare si vechi dezamagiri

Pasii grei ai un om oarecare trecand in graba
Strivesc la randul lor alti mii si mii de stropi
Asteptand ca totul sa ii para-o drama
Cand vede albastrul propilor sai ochi.

Ruga unei mamei

Iarta-mi Doamne tu greseala
Ai grija de copilul meu
Tine-l Doamne langa tine
Caci stiu, e Ingerasul tau

Nu am stiu cat rau voi face
Dar stiu insa ca l-am iubit
A fost “greseala mea cea mare”
Si-acum doar Tie ti-l trimit

Sa ma ierte si copilul
Si-l rog sa imi apara-n vis
Sa ii arat lumea cea mare
Lume, care i-am promis

Sa-I vad tragic ochisorii
Ce ma implorau sa-l tin
Sa-l strang dulce in brate
Spunandu-i ca am sa vin

Vreau sa-i numar pasii repezi
Cum alearga printre flori
Vreau ca-n fiecare seara
Sa-I simt venind din nori

Nu am dreptul la iertare
Nici macar la mila Ta
Te rog insa printre lacrimi
“Ai grija de fetita mea”

Episodica simtire

Retraind acelasi ganduri cu aceeasi bucurie
Sufletu-mi tresalta iarasi parca pentru-o vesnicie
Zgomotos in nemurire, linistit in efemer
Se mira de nu stiu ce, cand rasare Lucifer

Visand la aceleasi reguli, la acelasi legamant
Inima e strabatuta de-un puternic pui de gand
Ce-o masoara pe-ndelete si o pune la visare
Cand ii e lumea mai draga, cand si dorul e mai mare

Impuscand geana de geana cate-un vis mai indraznet
Ce-i revine in simtire nu-i cat muntele, maret
Fulgerand privirea oarba cu un glas aproape mut
Il intreaba-n disperare nedandu-si seama ca e surd

Evitand pasirea mortii, trece viata inc-odata
In mainile lui batrane, ii tine chipul ei de fata
Sarutand agale-i fata si prinzand-o strans in brate
Episodica simtirea cand doreste s-o rasfate.

Soptind in vise

Atat de neagra-mi parea lumea
Ce o vad cu ochii-nchisi
In ea-mi gasesc si nemurirea
Pasii repezi, sunt deschisi.

Soptind visele in pleoape
Si prinzandu-le de mana
Te scot din vis, te-aduc aproape
Sa te sarut de noapte buna

Soptind cu buze surazande
Cantec vitreg de iubire
Suflu pe gene tremurande
Scurt refren de fericire

Lunatice amoruri

Abrupt e cerul instelat, iar luna prea rotunda
Prapastia din suflul sau e parca prea profunda
Adanci sunt ochii-nlacrimati, rece imbratisare
Lunatice amoruri cant, de dor si intristare

Apesi plapand cu degetele pe obrajii calzi
Te joci cu sentimentele,cu scrumul lor te arzi
Fumezi emotii din priviri si capu-ntorci
Lunatice amoruri canti cand cu ea te joci

Atat de firav pleoapele le inchizi in noapte
Genele ti le atingi cu saruturi moarte
Mainile ti le-mprejori peste trupul rece
Cand apar amorurile, luna se si trece

Frunze

Sprancene indesate cu lacrimi grele -frunze
La capataiul dragostei vegheaza surasul unei muze
Atat de efemer, atat de scurt, atat de aspru sarut
Tacut in esenta celui ce l-a vrut stiut.

Antipatic chip de om batran si maini tremurande
Pasesc pe frunzele sufletului cu soapte blande
Calcand suav saruturile ce ti le daruie zorii
Crescand sentimente nemarginite ce dainuie norii

Frunze prinse pe buzele tale, pe buzele ei
Colorate si intepatoare ca mintea ta, plina de idei
Curgand siroaie peste parul carunt al unui violonist
Frunze tremurand in ochii celui ce astazi e trist

Urcat in ceruri

Urcat in ceruri.Alungat din nu stiu ce motive
Scos din pantecul tau si dus pe bratele divine
Am aripi in locul ranilor ce tare ma dureau
Ingeri ce ma tin de mana iubire-mi cantau

Urcat pe nori, printre stele, soare si luna
Acum doar Tatal imi spune “Noapte buna”
Ma dor manutele si nu pot sa prind cu ele
Lumina din soare, iubirea inimii mele

Ascuns printre aburi, salvat de la moarte
Zambind usor mi-a spus printre soapte
Ca iubirea Lui nu e cantarita in pasii facuti
Putand sa-mi strig durerea si-n fata celor muti.

Tomnatica dilema

Atat de rece, atat de cald
Frumos suflet, tabloul pictat
Regrete tarzii de dor si iubire
Pasi printre frunze catre fericire

El si ea stand pe o banca in parc
Se tineau de mana pana unul din ei a plecat
Raman doar fosnete de pasi si lacrimi curgand
Ecoul inimii in nestire se aude batand


Pasarile ce trec deasupra lor isi intorc aripa
Vrand parca sa-ntoarca cu vantul, clipa
Clipa in care cei doi isi jurau eterne sentimente
Cand era doar pura iubire, fara regrete.

Nemarginita ploaie

Nemarginita ploaie efemera
Ecou stins al gandurilor mele
Sufletu-mi batut si agatat in sera
Iar suflu zboara alene printre stele

Curaj deopotriva cu dreptatea oarba
Ajuta sa tremure in frig iubirea
Ascunzand al gandului soapta
Pluteste catre neant nemurirea

Corzi vocalice paralizate de simtire
Nu au puterea de a cuvanta
Sperante moarte pornesc in plutire
Spre dumnezeirea visului , deja.

Nemarginita ploaie eterna si seaca
Inecand tot ce focul a ars
Punand grabita zambete pe tava
Ploaia s-a dus, iubire-a ramas

Mami, vreau viata!!

Aici imi este cald si bine
iar vocea ta o simt mereu
Iti simt surasul si durerea
O simt mamica-n glasul tau

As vrea o clipa sa te-apropii
Sa-mi mangai mainile incet
Sa imi simti inima cum bate
Sa nu ai nici un regret.

Stiu ca ma iubesti mamica
Si plangi cand stii ce o sa-mi faci
Imi simti tacerea, neputiinta
Nu-mi zici nimic, doar stai si taci

Priveste cum imi smulg din membre
Si degetele tare dor
Vreau sa fiu in viata mami!!!
Dar ingerii ma iau in zbor.

Atingeri pagane

I-a atins coapsele cu buzele usor
Sarutandu-i sanii si buzele cu acelasi dor
Ea il mangaia soptindu-i la ureche
Ca e iubitul ei, sufletul ei pereche

Atingeri paralizante si-au daruit in soapte
Trangadu-i trupul langa al lui, tot mai aproape
Captivat de mirosul pielii sale ii spune c-o iubeste
Ca e totul pentru el, e tot ce isi doreste

Abisal cerc al trupurilor moi, plapande
Atinge cu suflul pleoapa, ea ii da saruturi blande
Energie de daruire si enigmatic limbaj al iubirii
Se intrezareste in ochii lor gustand din clipa fericirii

Frunzis de sentimente

Atat de multe fosnete in sufletul cald si bland
Vartejuri de idei si sentimente ii patrund in gand
Odioase imagini ale cararii pustii ce duc catre ea
O lasa in ploaie, in frig, uitand de candva...

Acel candva care aducea toamna in ochii ei
Deschizand bratele ce cuprindeau a noptii vapai
Sentimente ce se scutura si lasa sa cada iubire
Etern sentiment putrezind in nemurire

Colorat si totusi parca imagini mizere tresalta
Un baiat cu suflet gol iubind in tacere o fata
Pustiit de tot ce inseamna speranta si viata
Soptindu-i vantului cat e Ea de frumoasa.

Hipnoza toamnei

Sentimente uitate in baltile memoriei slabe
Mangaieri scaldate in lacrimi seci si calde
Armonie de cuvinte invatandu-ne sa traim
Un el si o ea pe o alee ne arata cum sa iubim

Peisaje solitare in parcuri si copii ce se joaca-n vant
Corbi ce-si lustruiesc penele fredonand acelasi cant
Culori pe frunze chiar daca azi copacii sunt goi
Eterne amintiri de toamna ce seamana a noi

Atat de multe adieri in suflet si-n privirile noastre
Serile sunt tot mai reci chiar daca te vad printre astre
Hipnoza de toamna adormindu-mi orice simtire
Adesea imi canta despre dor si iubire

Iadul Raiului

Galopand in nestire cu sulitele infipte in suflet
Ingeri dezbracati de iubirea suprema tresalta si urla
Lumii ii dau vestea cea rea apoi pornesc un scancet
Acompaniati de harpa rupta cand ploua si tuna.

Spala pacatele celor nascuti in sclavia umana si zbiara
Acoperind cu aripi jertpelite chipuri de copii saracaciosi
Lovesc cu privirea mame ce pruncii-si omoara
Barbati in pantaloni rupti, azi devin gelosi

Ziduri tremurand la glasul ce candva era o incantare
Adapostesc batrani cu oase rupte, prea bolnavi
Sageti de ura si durere, fug spre razbunare
Vrand ca si cei tineri sa le devina sclavi

Ingeri imbracati in panza alba cu aripi despicate
Fug de tropotele celor mult prea vinovati
Sentimentele divine de crengi uscate-s atarnate
Clopote batand in urma celor ce sunt plecati.

Pe alei...

Pe alei, prin frunze moarte, doi oameni merg grabiti
Nu-si vorbesc, nu-si dau mana, totusi par indragostiti
Soarele ii cade lenes pe chipu-i palid, surazand
El vrea sa o ia de mana ea-l respinge suspinand

Asa isi canta iubirea, pe alei, prin frunze moarte
El dorind-o in nestire, ea iubindu-l printre soapte
Dau taceri peste cuvinte si fac martora-o alee
Pe covor de frunze ude vrand s-aprinda o scanteie.

Clopot de frunze

Se aude un strigat pe alee, in tacerea pasilor domoli
Framantand asfaltul umed se inalta dintre stropi
Canta-ncet o nota stearsa si de ploaie si de vant
In batai asurzitoare te patrunde pana-n gand

Asezandu-se pe-o banca,o-nveleste in culoare
O admira, o iubeste, ii tine loc si de soare
Acompaniaza ploaia deasa intr-un zgomot infernal
Aducand dureri prea mute si eternul "te iubeam"

Acoperind un suflet gales si de moarte si de dor
Clopotul ce canta-n ceruri se coboara-ncetisor
Vantul il ia si il poarta peste chipul cel tacut
Sa-l acopere o data si de vrea sa-l dea pierdut

Refren de octombrie

E frig si cade bruma peste ochii tristi, caprui
Si ceata deasa i se citeste-n suflet
Ploile spala pieptul ce doare, al nimanui
Durerii si urii azi, i se da cuget

In armonia tomnaticii culori, la vioara canta
Refrenul clipelor ce vin si trec
Pe aripi de tristete-ngandurata
Capul in pamant, ochii stravezii, azi plec!

Refren de octombrie, de toamna, de-amagire
Refren de zambet si lumina pura
De mic copil cautand ce-i aia iubire
Am descoperit intai senzatia de ura