Frunze

Sprancene indesate cu lacrimi grele -frunze
La capataiul dragostei vegheaza surasul unei muze
Atat de efemer, atat de scurt, atat de aspru sarut
Tacut in esenta celui ce l-a vrut stiut.

Antipatic chip de om batran si maini tremurande
Pasesc pe frunzele sufletului cu soapte blande
Calcand suav saruturile ce ti le daruie zorii
Crescand sentimente nemarginite ce dainuie norii

Frunze prinse pe buzele tale, pe buzele ei
Colorate si intepatoare ca mintea ta, plina de idei
Curgand siroaie peste parul carunt al unui violonist
Frunze tremurand in ochii celui ce astazi e trist