duminică, 9 octombrie 2011

Hipnoza toamnei

Sentimente uitate in baltile memoriei slabe
Mangaieri scaldate in lacrimi seci si calde
Armonie de cuvinte invatandu-ne sa traim
Un el si o ea pe o alee ne arata cum sa iubim

Peisaje solitare in parcuri si copii ce se joaca-n vant
Corbi ce-si lustruiesc penele fredonand acelasi cant
Culori pe frunze chiar daca azi copacii sunt goi
Eterne amintiri de toamna ce seamana a noi

Atat de multe adieri in suflet si-n privirile noastre
Serile sunt tot mai reci chiar daca te vad printre astre
Hipnoza de toamna adormindu-mi orice simtire
Adesea imi canta despre dor si iubire

7 comentarii:

  1. Superb, draga mea. Si pe tine te inspira toamna, nu? Te pup dulce!:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa toamna din poezia ta. ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. minunata poezie, mai este nevoie sa spun? :)
    cred ca stii deja.

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumoasă, iubirea e elementul esenţial, iar un strop de nostalgie o face de neuitat. Scrii frumos, bbia aştept să te mai citesc.

    RăspundețiȘtergere

Daca taci, nimeni nu va sti ce te deranjeaza...