Sarbatori fericite!

Brad impodobit
Miros de portocala
Cozonac cald
Colinde si fulgi de nea
Panseaza ranile sufletului
Amintiri prinse in globuri
Sclipiri in ochii copiilor
Cadouri pentru cei mari
Pentru cei mici
Oameni de zapada
Sarutari sub vasc
Noaptea Sfanta in care
Iisus se naste!
Sarbatori fericite tuturor !

Vis de Iarna

Cabana la munte
ninge
curcubeul paseste
in urma talpilor tale
Frige
Suflu robust de vant
asupra amintirilor
inunda lacrimile sufletului
Colinda
in ramuri de brad
acvariu de lumina
Lasa umbra noastra
in zapada
Povesteste Craciunul
despre o iubire
odihnita
intr-un trup cazut
in negura viscolului
ninge peste noi
peste hotarele relatiei noastre
Ninge iubito
Urca in sanie
Si hai sa pornim
La visare

Paralizie

Ascutit urlet
In sinele vietii
Picioare taiate
De secera uitarii
Amortite in coaja
Iubirii
Mananca lacom
Simturile
Strafulgera
Cu glasul vechi
Memoria slaba
Orbeste pupila stravezie
Mut ocol al capului
Craniul verde
Plin cu viermi
Ce erodeaza sufletul

Respiratie taiata
In scheletul morbid
Al povestii
Doarme
Canta
Si leagana
Batranetea usoara
Copila
Ce alearga
Prin traseele vietii
In caruciorul
Rupt

Decembrie, ninge peste tine!

Abrupt e norul
Sta sa ninga in poala
Sa planga iuteala
Vantului
Adesea adoarme
Trezind vuietul rugaciunilor
Ninge domol
Satul hiberneaza
Inima abia mai bate
Ninge
Armistitiu calm
Sopteste
Colinda
Lui Decembrie
Ghetus format
In jurul pleoapelor batrane
Decembrie
ninge peste tine
Ai mai imbatranit
Cu un an!

Static

Adorm la pieptul tau, pe sanul tau cel stang
Cuprinzandu-te-n brate iti cant
Ma dojenesti aievea, aievea eu ma stramb
De-a pururi tu fecioara imi vei fi in gand

De-a pururi voi fi sclav, al incoronarii tale
Voi fi si orb de asta vei dori
Schimbati-voi trupul in calde petale
Admirandu-l pana eu nu voi mai fi

Incuviincios, as indemna si viata
Sa-ti zambeasca oricat ar fi de greu
In vesnicie luna sa-ti gateasca
Ceea ce numeam candva "altarul meu"

Arbitrar orologiu sa sada-o secunda
Sa putrezeasca clipa cand tu vei suspina
Iar dorul catre tine, sufletu-mi inunda
Cand voi pleca spre ceruri, gasindu-mi linistea

Rana de prunc

.....
mi-e dor de puterea mintii
cu care ma jucam in palmele Domnului
inchipuindu-mi ca lumea e plina
de ingerii tai
Doamne

de fructele Gradinii Tale
in care alergam pe cand eram un prunc
In ochii Tai si din care
Diavolul m-a izgnonit fara mila

Ai fost partas la luarea luminii din suflet
la chipurile pagane
la ecoul clopotelor care aduna credinciosi
in casa Ta fara pacate

.......
nu e osteneala Tata rana de prunc
din ochi-mi mici si nici macar
nu e durerea zilei de ieri
ci doar lipsa...

e lipsa indurarii din oameni
a ingerilor ce pasesc azi mai inarmati
ca-n trecut.E lipsa fricii de rautate
e lipsa Ta din viata

chemarea surzilor cu biciul
starneste hazul si transforma-n comedie
intreaga sceneta iar Tu ramai partas
la inca o rana de Prunc

........
plang visele caci ele starnesc hazardul
si-mi fac un ceai pentru eternitate
ma arunc in fotoliu
si raman nepasator la inca o chemare

trenul mi-a taiat picioarele
cand am vrut sa incalec spre Tine
si a lasat in urma mirosul neputintei
in suieratul nostalgic la groazei

ce pot face?!?hmmm
pot sa sper ca intr-o buna zi
vei darui din noua intreaga Ta iubire
si din diavoli se vor naste
inca o data ingeri

pot sa sper ca fructele gradinii Tale
nu erau atat de pacatoase
ca Lucifer nu e Diavol
Si ca intregul meu suflet
nu se limiteaza la Sinucidere.

Analfabet

Am incercat iubite sa-ti vorbesc despre iubire
Prin semne si trup, prin haine rupte
Dar nu ai vrut sau n-ai stiut
Sa-mi povestesti mereu despre fericire

Am incercat sa-ti spun neintelesul calm
Al atingerii mainilor si buzelor
Al soaptelor suave de seara
Dar ai intors capul batran, sa nu te doara

Te-as fi invatat sa scrii visele pe nori
Si apoi sa citesti credintele spiritului viu
Pe trupul meu si pe genele mele calde
Dar mi-a fost imposibil caci era noapte

Ai ramas analfabet la ce puteam eu sa-ti zic
La orice semn si la citirea sufletului
Caci cineva a uitat sa te invete
Ca nu suntem siliti sa stim clapele gandului

Nu pe de rost, asa cum mi-ai zis naiv
In repetate randuri cand plangeai
Si totusi te-am luat in brate, te-am sarutat
Am zis ca-mi pare rau dar am plecat...

Leru-i ler

Leru-i ler la mine-n suflet
Dar nu ma colinda-n Craciun
Doar imi spune de iubire
Imi spune sa fiu mai bun

Leru-i ler si la visare
Cand o mare-n cer se arata
Pasii mici catre zapada
Lasa buze umede de fata

Leru-i ler in brazii tineri
In pruncie dar si-n moarte
Cand pasesc-n usor la geamuri
Chiar de-i zi sau chiar de-i noapte

Murmurand

Murmurand in bataia oarba a vantului
Crengutele de brad si corzile sufletului
Fredonez sunetul fulgilor atingand palma
Zambind copiilor de-afara iau bine seama

Murmurand izvorul ce-atinge pietre ravratit
Murmura si geana dulce care urla c-ai venit
Buzele in joc salbatic fura gustul tau amar
Intunecand salbe de aur in boabe de margaritar

Murmurand pasii domestici in salbatica simtire
Fuge-n graba dand de veste c-a descoperit iubire
In lacasul sfant de-a pururi transformat in casa seaca
Murmurand in clipa sortii: "O sa treaca , o sa treaca!"

Colind

Asupra cerului cad stelele Domnului din ochi
Iar asupra pamantului cad fulgii de nea, in stropi
De speranta si putina lacrima de visare
Cand noaptea se asterne si dorinta e mai mare
Cu ramuri de brad asediind pleoapele inchise
Sufland peste frunte acelasi cuvinte promise


Cad mereu peste acelasi pat, dar peste alt eu
Colindand pamantul si sufletul, cand imi e greu
Asternand zapada pricinuita de-o durere grea
Dansand in clipa cazaturii, fulgii cu visarea mea
Intunecand glasul suna un clopot in noapte
Fredonand glasurile copiilor in mii de alte soapte

A venit iarna!

Da, a venit!Cu cristale de gheata in sufletul tanar
Care miroase a brad inverzit dar si floare de nufar
Asternand zapada catre visele-mi inverzite, sopteste
Ca si crivatul de iarna o-nseala miseleste.

Nu-ntelesesem la inceput despre ce vrea sa vorbeasca
Doar cand mi-a suflat in par stiam ca avea sa imbatranesca
Insa ma prefaceam ca nu-mi placea acea dulce mangaiere
Pentru a cruta sufletul iernii de-o apriga durere.

Si totusi, s-a uitat in ochii mei si a lasat fulgii sa cada
Nu era suparata ca i-l furasem si-mi zambea ca altdata
Ne mangaia pe amandoi si asternea in fata noastra vise
Pentru a le ingheta apoi cu ale ei soapte promise.

Nu m-ar fi lovit de nici eu nu as fi lovit-o in acest sec an
Dar mi-a inghetat amintirile cu el, mi-a luat acel "te am"
L-a incatusat in zapezile ei parca ceva mai calde acum
Si mi-a lasat doar crivatul, cu amintiri si scrum