......

Privind dincolo de toate cate au ramas 

Dincolo de noi, de soapte, de iubire

Ma trece un fior cand aud cate-un glas

Vorbindu-i pacatosului despre fericire

Ma trece pulsul cand privesc la mine

Imi dau seama cate s-au schimbat, s-au dus

E greu cand esti singur si vorbesti cu tine

Ca orice dimineata e din nou apus!

Cu suflet gol, cu trupul zgribulit de dor 

Cu pleoapele tarzii de-atat-amar si plans

Cand rugaciunea fuge dincolo de nori

Ai privirea goala spre astrele de sus

Mi-e frig si trupu-mi este moale 

Nu-l caut sa-i arat ce inca simt

De-ar fi sa ma mor,

prefa-ma Doamne-n soapte

Ca soaptele le-aude

Oricat as fi de mic!

Ar fi fost...

Mi-ar fi fost greu sa pleci

Si dor sa iti spun sa mai stai

Curga toata apa pe poteci

In serile reci de mai 

Mi-ar fi fost soapta privirea

Si zambet buzele seci

De n-ar fi venit asfintirea

Si-ar fi trebuit iar sa pleci

Umbrela-umbra ta toata

Cand amintiri inca lovesc

Mi-ar fi fost dor prima data

De n-as fi zis azi: "te iubesc!"

Sa-mi planga obrazul siroaie

De lacrimi care-ar fi fost in zadar

Sa-mi umpli odaia de ploaie

De-ai fi ramas astazi, iar.

Dorinta

As fi vrut sa ramai inc-o clipa

Chiar daca toate inca ma dor

Sa-mi canti, sa ma-nvalui-aripa

Apoi sa ma-nalti spre un nor.

Sa-mi spui povestile noastre

Baladele sa mi le canti doar in doi

Privind prin ceruri la astre

Sa ne-aplecam spre pamant, inapoi

Sa cutezi dorinta-mi desarta

De-a te avea in zadar

Ia-mi gandul si inca il poarta

Spre al lumii hotar, iar si iar

As fi vrut sa mirosi poezie

Iar dorul sa-l urli in soapte

Sa-mi spui ca ti-s draga, doar tie

Ca vei veni cand e noapte!

Nu intreba sau intreaba

Nu intreba daca am plans 

Nici daca azi ma doare

Sau dac-am ras cand ai plecat

Intreaba-ma in stele cazatoare

Daca fericirea iar m-a colindat!

Nu-mi cere sa te iert in asfintire

Nu-mi zi ca tu esti vinovat

Cand vii te rog nu-mi da de stire

Nu ma-ntreba daca azi am uitat

Nu intreba daca mai port in mine

Iubirea ce ne-a legat candva 

Sau daca zac in nemurire 

Ochii tai albastri si lacrima mea

Saruta obrazul ce casca de dor

Si-mbratisarea ascunde-o-n buzunare

Intreaba lumea noastra dintre nori

De intre noi sunt granite, hotare

Soarbe durerea din mine 

Ascunde-o-n faclii de cuvinte 

Intreaba daca mi-e bine

Te-ntreb daca vrei sa-mi fii mire

Nu intreba daca altul 

Mi-a pus plasmuire pe trup

Sau daca m-a purtat spre inaltul

Si mult prea distinsul vazduh

Intreaba-ma despre crinii din soapte

Despre iubirea ce-o simt

Dar intreaba-ma intr-o noapte

Caci doar asa pot sa te mint.

Flori de gheata.

Flori de gheata ard talpile carnoase,

 sub dantela neagra sunt coapse voluptoase.

Ti-o imaginezi pasind in zapada razand

Ce pacat ca-ti paseste , aievea, in gand!

Are priviri amagitoare de gheata

Te-ndeamna s-o-mbraci in alb, sa-ti fie mireasa

Sa o iubesti ar vrea, cum nu ai iubit

Sa-ti dea sufletul ei azi inmarmurit

Trezeasca dorinta, pasiune si dor

In nopti albastre in luna dar si in amor

Hraneste-ti trupul si trezeste-o la viata

Sarut-o in talpa cu flori de gheata.