Mirosind a mort

Atingand cerul gurii cu limba amortita si rece
Clipind secundele numarand timpul ce trece
Adulmecand parfumul despartirilor si-al crinilor uscati
Aspira-n voia sortii, copii ce sunt uitati

Alergam in noapte, dormitand dorul de cutremur si cant
Dezgolind amintirile amantelor ce iti patrund in gand
Mirosind moartea intre doi tineri ce pastreaza taceri
Se-ndruma spre ziua de maine cu teama de ieri


Crucea ce-i poarta amintirea atarnata pe pieptul gol
Trimite sageti de sange ce-i ajung in paru-i in zbor
Mirosind a mort il strange la san chiar daca iar pleaca
Si printre eclipse stelare sarutu-i ineaca.

Nebunie de toamna

Aud voci in timpanul spart de bataile inimii tale
Si vad ochii tai pe ceruri si-n a florilor petale
Urma pasilor-amprentata pe covor de frunze moarte
In parul meu se mai joaca alte 90 de soapte

Mangaieri-poposind cu ploaia pe obrazul meu
Iar respiratia dulceaga simte iar parfumul tau
Fruntea-mi e incoronata de saruturile din noapte
Dezvaluind povesti la lume si cui vrea sa i se arate

Patul plange, nu plang eu!Chiar daca asa iti pare
Am invatat sa mai traiesc doar rupand in zori o floare
Si cu mainile cautand doar acelasi chip sa-l mangai
Simt un val pur de raceala cand doreste sa te apropii

Calarind in gand

Armasar al gandurilor pironite peste campia parului nins
Fluviu ce urca in ganduri, de-un chip ce-i aprins
Intortocheate priviri si salbatice mangaieri profunde
Cazand in prapastia nebuniei si-a durerilor mute

Clape imprastiate doi timpi inapoi, astazi danseaza
Pupila lui albastra doua siluete goale vegheaza
Asupritor ii bate inima, asupritoare voce ii striga
Sa nu o mai stranga de mana ca ii e frica.

Galopand in negura pometilor sai rosiatici
Prinde in harpa mintii doi copii ce canta, salbatici
Cosind iarba visarii si impletind coroane din flori
Care sunt adulti dezbracati dimineata in zori

Eruptie vulcanica de suflet si lava de zambet sec
Doua ore si-un singur minut nu mai stii cand trec
Plecand din peronul uitarii si calarind catre zare
Te intrec cocorii in dor si visare.

Vis cu flori

Imbracata in rochie subtire, paseste pe un covor umed de frunze
Se arunca in bratele pomilor toamnei fragede muze
Etern calator pagan intre dor si o mare visare albastra
Arunca catre ceruri privirea, cerand iertarea dumnezeiasca

Visare puerila, cu trupuri goale in salbaticia pleoapelor batand
Trezeste cenusa sufletului si o aduce din recele pamant
Animat intr-o oarecare forma de zambet si ancorat in privire
Pluteste pe rauri florale aducand valuri de iubire

Impiedicat la malul pamantului cu ochii pironiti catre haul etern
Graieste catre florile tremurande, cantul inimilor, efemer
Asurzand timpane si intepenind corzile vocale ale ingerilor
Trece din nou in abis, crescand in a inimilor plangeri

Pacatele Ingerilor

Poate-ar trebui serviti cu vin rosu si cald
Sa-si dea seama ca au si ei pacate-n suflet
Chiar daca locuiesc sus in cerul inalt
Sperantelor moarte ei le dau cuget

Ei sunt orbi de puterea dumnezeiasca
Poate sunt mandri si cruzi
Desi in noapte cu stele ne lumineaza
Nu sunt aici cand ochii ni-s uzi

Sacrificii ei nu fac prea multe
Desi au arpi cu care pot vindeca
Inimi ranite si suflete surde
Se limiteaza doar l-a ierta

Odioase imagini cu pruncii in brate
Cu ei lacrimand si oftand
Ducand ramuri cu febrile raze
Ducand durere prin cant

Crima

Da, recunosc!Sunt vinovata de tot ce ma acuzi
Sunt vinovata ca te iubesc si ca iti port amintirea
Ca in bratele mele ori de cate ori ti-e frica te ascunzi
Ca-n zambetul tau a crescut nemurirea!
Vinovata de toate principiile incalcate si de ochii uzi
Ca tot ce gandeam impreuna si-a gasit pierirea!

Da!Sunt vinovata!Am omorat cu tapusul curand
Amintirile moarte cu noi si am mers mai departe
Trecut-am viitorul in frunte si-n gand
Atunci cand am dorit sa trec dincolo de moarte
Considera-ma vinovata ca ti-am sters orice urma de pe pamant
Luna nu mai straluce pe chipul tau ca in luna lui Marte.

Vinovata!Condamna-ma de tot ce am mistuit cu buzele voit
De tot ce am rostit in amintirea ta, loveste-ma sa doara
Ma poti ucide-n suflet caci de n-ai fi venit
Ai fi ramas la fel de mort, ca ultima oara

Grava crima comisa-i cand spatele intaia oara ti-am intors
Si nu am mai ingenuncheat in fata ta pentru a te ierta
Spunand faptele in fata dreptatii, viata capata un rost
Irosind in abis parfumul unui suflet ce te iubea.

Refugiu in trupuri straine

E deja a doua seara cand ma refugiez in trupul ei
Si-mi doresc sa fie bine, sa o simt si sa uit
Imi infund nasul in paru-i lung si foarte ondulat
Doar ca sa te uit iubito.Vreau sa uit ca ai plecat!

Dar nu pot caci mangaierea ce i-o darui cu pasiune
Se opreste asupra ei si nu stie sa ma-ndrume
Spre placerile carnale, spre tot ce-i pot oferi
Caci te iubesc numai pe tine si mereu eu te-oi iubi

Totusi mainile-mi goale stiu drumul spre placere
Semanand uimire-n ochi far' regrete si durere
Inc-o noapte trece-n graba cu mine deasupra ei
Ah!Iubito de erai, acum jur, ieseau scantei.

Petale

Scuturasem intr-o iarna genele pline de lacrimi
Si-au cazut asupra mainilor inghetate
Transformand pielea in rani si inima in patimi
Inscriptionate cu amintirile clipelor uitate

S-au transformat in jaratice petale albastre
Care cutreierau si mintea mea si mintea ta
Grilaj ce nu ma lasa sa trec dincolo de astre
Imi era amprenta buzelor in nemarginirea sa

Ofilisem intr-o zi intregul univers ce iti apartinea
Cand vrut-am s-arunc uitarii fiecare placere
Pagan s-a oprit langa trupul meu si ma ruga
Sa-i ofer acea ultima mangaiere ce zambetul o cere

Ghetus, au format atunci privirile tampe-n lumina
Si-au scuturat inca o data lacrimi uscate
Au dat o ruga si la talpile goale se inchina
Sa uite de ochi, de buze, de mainile crapate

Epuizare

Obosind in negura noptii cu mainile tremurande
Inchin in fata ochilor tai pleoapele scapatande
Astern genunchi-mi slabi la talpile tale
Absorbind din nou a florilor petale

Ma-nvelesc cu parfumul buzelor stravezii
Adormind cu suspin, stiind ca nu ai sa vii
Inecand amintirile in placerile altor trupuri
Facand ritualuri din vechile noastre saruturi

Aidoma celor ce pasesc si se impiedica si cad
Asa ma-ndrept cu durere de unde impreuna am plecat
Epuizat de lacrimi si stors de orice urma de durere
Cer trupurilor de langa mine, pur si simplu, placere

Labirint

Incerc sa deslusesc trupul tremurand cu buzele
Patrunzand in iubirea noastra toate soaptele
Iti strang sanii moi in ale mele palme aspre
Si citesc in ochii tai povestile dintre astre

Te patrund in asfintirea genelor tale batand
Iti sarut coapsele suave si-ascult inima cantand
Te aud cum gemi aievea si imi spui sa ma opresc
Iti pun buzele pe frunte si iti zic ca te iubesc

Tremuri toata, iar eu ma preling pe trupul tau
Iti aud incet chemarea si-o sustin in gandul meu
Cand incepi incet sa lacrimi ti le sterg cu zambete
Si inchin cu tine draga doua-atingeri umede

Calatorind

Calatorind adesea in gandul si sufletul tau
Observ imagini desirate oglindind universul meu
Patrund in venele agile si ma strecor in mintea ta
Astupand buzele cu zambet, te primesc in viata mea

Parcurgand trupul fara frica, tu te joci paru-mi lin
Ma astepti prea pus pe ganduri, nu te-ngrijora caci vin!
Armonie de culoare, de compatimire-n noapte
Iti sugerez ca te iubesc nu prin vorbe, ci prin fapte

Asteptarea ma omoara caci trupul urla dupa tine
Tu nu vii, nu te apropii, esti distant , parca ti-e bine
Insa lacrimile dese deslusesc un alt mister
Ca esti ager si esti mandru, dar ce simti nu-i efemer!

Dimineata tarziu

Arzand soarele cu manutele mici, mangaind
Trupul fraged in bataia razelor surazand
La doi ochi ce ma privesc cu, curiozitate
Sarut stele de pe frunte cu buzele inmiresmate

Dorinta uniunii arde in trupul meu si ti-as spune
Dar am tatuat in suflet doar un singur nume
Si sorbind din ceasca ta, cafeaua mea amara
Te zaresc prin draperiile-mi rosii, intaia oara

Aidoma celor ce merg la lucru mult prea obositi
Ochii-mi cad agale, rugandu-te sa imi promiti
Ca vei reveni tarziu in fiecare dimineata
Vrand sa aprinzi torta, sa ma trezesti la viata!

Bifand dragostea

Intr-un amalgam posac de vibrare si tremur
Cu picioare oloage ma inchin si cutremur
Genele searbade de lacrimi uscate si reci
Invocand amintiri, prea triste, prea seci

Exotic parfum al clipelor din abruptul gatlej
Al sticlei goale mirosind a ceasurii rupte-n vartej
De emotii si compatimiri scaldate in mainile goale
Bifand pana la final dragostea ce sta sa se strecoare

Armistitiu dat in urma exaltarii unui conflict mirific
Dus cu inima si mintea intr-un context specific
Adormind la discursul buzelor vinete de frig
Am bifat dragostea-altceva nu zic!

Violenta nu face discriminari!

Lasa sa-ti spun calatorule
despre ziua mea de ieri
Despre durere si tristete,
despre ce doresti sa ceri

Mai toarna zambet intr-o ceasca,
vino te rog si ia un loc
Asculta-mi cantul la fereastra,
apropie-te de micul foc

Pleaca-ti urechea la ce-oi spune
dar nu te grabi a-ti nota
Iti vor fi scrise chiar in suflet,
mana, ti le va desena

Asculta sangele zvancnindu-mi
si uita-te in ochii mei
Nu lua in seama vanataia,
cand ei arunca doar vapai

Pribegind pe rani necoapte
vei descoperi ca inca dor
Dar toate aceste violente,
imi dau aripi, pot sa zbor!

Nu te grabi, mai stai o clipa,
imediat am sa iti spun
Durerea ce nu imi da pace,
nu vreau sa cred ca esti mai bun

Taie cu ultimul cutit,
de pe raft amorul sortii
Sterge dorul meu prea greu
sterge te rog clipa mortii

Oricand de crunta-ti pare rana
si oricat ma vezi plangand
Il port in suflet si imi este
el prezent in orice gand

Un alt Tu!

Idei nermaginite blocate intr-o minte ingusta
Creioneaza un alt tu pe o privire ce gusta
Din trupul alb, cerat si parca mult prea hain
Ce sta in fata mea, privindu-ma ca pe-un strain

Stramte amagiri provocate de atingeri murdare
Cu fluturi ce lumineaza in loc de calde felinare
Amortind in cuibul lor si lasand sa parcuga agale
Pictandu-si in ochii al destinului cale

Un alt tu, cumpanitor si parca mai mandru
O alta eu, mai copil, cu pletele ce prin fata le vantur
Sec peisaj creol de-atatea amante cantand la chitara
Ploile calde si lumina din paru-mi, stelara.

Aerisind privirea ascunsa-n atingeri si cearsafuri
Maturand esente de vinuri printre vestejitele lanuri
Purced un drum ce duce intotdeauna inapoi
Un alt tu, o alta eu, separat, dar amandoi

Aburind

Sufland usor peste tamplele crestate
Cu emotie-n glas si lacrimi in priviri
Mangaie obrajii cu mainile udate
De roua despartirii, a ultimei iubiri


Ascultand sunetul tamp al buzelor
Emana o iubire de nepretuit
Duce cu ele amintiri de dor
Duce poeme ce spun ca l-a iubit

Astupa trecutul cu valul inmiresmat
Al viitorului ce-l are la picioare
Inchizand ochii, luand ce a lasat
Urca spre aburi, urca spre soare

Inconstient

Propulsie dumnezeiasca de iubire
Loveste puternic sufletul pustiu
Ascunzand eterne clipiri de fericire
Zambetul revine in trupul cenusiu

Scanteietoare mangaiere blanda
Atingand fruntea ce sta neclintita
Dadu-i sarutatea buzelelor, plapanda
Se simte imprastiata, uita ca-i iubita

Anonima suflare purcede in pacate
Uitand de unde vine si ce anume vrea
Ascultand recitaluri in noapte
Asupreste sperante in viata ta

Inconstient trup fara de viata
Cu chip intunecat si rece ochi de mort
Lasi lumea in paragina, fara speranta
Eterne iluzii vazute de cel orb

Diavoli si ingeri

Inchisi in temnite reci cu aripi rasfrante
In timp ce diavolii in biserica se roaga
Sulita lor peste oameni se rasfrange
Aripile arzande arunca in aer o soapta

Facandu-si cruce diavolii zambesc provocator
La ingerii ce-njura si blesteama intruna
Zburand in cusca stramta duc un dor
De libertatea oarba, atingand luna

Diavolii spun rugaciuni, impartasindu-si vina
Argint viu in ochii lor imprastiind iubirea
Ingeri imbracati in negru sunt presati de mila
Unui cant divin ce-aduce fericirea

Apostoli inchegati in mintea lor posaca
Albindu-le parul si aprinzand lumanari
Uzate le sunt vorbele si gura-i cascata
Diavoli si ingeri se preschimba in ieri

Artificii goale si minuni stelare se intampla
Cand ajungem sa dam un catastif oricui
Ne stiind ca nimeni nu obtine fara truda
Suntem si ingeri si diavoli, suntem ai nimanui

Ucide-ma

Da, ai auzit bine, ai voie azi sa ma omori
Dar ucide-ma la apus nu maine in zori
Ohhh si cat de tragic suna moartea
Dar nimeni nu ar sti ca e una cu noaptea

Si ce imagine colosala: tu sarutandu-ma
Pe fruntea rece printre lumanari arzande
Intr-un bocet al lor, aplecati in jurul meu
Atintiti cu ochii la tine, vrand parca sa-ti faca rau
..............

Dar spune-le ca te-am rugat sa ma omori azi
In ziua cea mai rece dintre toate
Ca nu te-am lasat ca iubirea sa-mi arzi
Vrand parca sa ma speli de pacate

Din troianul amintirilor culcate langa mine
Scoate una care ti-e cea mai draga
Imbratiseaz-o pentru a-ti fi mai bine
Asculta-mi rasul noaptea intreaga

Nu ma condu in sicriul rece, zamislit
Caci eu nu ma voi afla nici cand in el
Voi sta aici pe fotoliu ce mi-a fost sortit
Voi privi catre lume, dar nu voi fi in cer.

Astupa-mi ochii!

Astupa-mi ochii, nu pentru a nu te vedea
Ci pentru a-mi ascunde durerea de ele
Astupa-mi ochii pentru a simti doar tristetea
Pentru a nu numara in zori stele

Astupa-i pentru a te feri de privirea-mi rece
Pentru a auzi doar dulcele ecou
Astupa-i si vei simti cum amintirea trece
Sub razele lunii,ating trupul din nou

Astupa-mi ochii nu cu mainile reci ci cu simtirea
S-aprind faclia dorului cu ochii tai
Astupa-i! Vreau sa cunosc nemurirea
Si dorul de tine si-a inimii batai

Gangurind

Ridic mainile spre tine si te rog a ma iubi
Cat va fi in noapte luna , cat soarele va trai
Imi amintesc de clipe calde scaldate-n cantari
Cand sclipirile de stele tineau loc de lumanari

Traind parca o visare in iarba ce ne mangaia
imprastiam sentimente-n lumea mea si-n lumea ta
Voiam sa-ti vorbesc in note si sa-ti cant despre un dor
Cand toiagul ne-ajuta sa descantam un amor

Bratele iti curpindeau trupul dur, nemuritor
Atingandu-ma cu suflul parca simteam un fior
Buzele fierbinti odata tare mult ma fermecau
Au ramas doar amintiri ce-noapte ma necajeau

Iris de toamna

Rasari doar primavara stiu si totusi ai rasarit
Te-ai rupt din soare-n toamna rece si ai venit
Ti-ai desfacut petalele si ai imbratisat pamantul
Printre corola violeta se joaca cu tine vantul

Ai reusit sa te inclini spre soare chiar daca ploua
Si pe ale tale frunze nu stau fluturi ci boabe de roua
Scriind iubire cu polenul necules, pe norii plumburii
Iris frumos de toamna te scuturi pe frunze aurii

Intelegand mesajul transmis catre intreaga natura
"Ca frumusetea se naste de oriunde, in orice secunda"
Ti-ai dat duhul pentru a reveni din nou la primavara
La fel de proaspat si curat, ca iubirile de seara.

Al meu, noiembrie

Ohh!Ai venit asa tiptil cum m-ai invatat
Mi-ai daruit saruturi reci si m-ai imbratisat
Ai asternut pe pleoapele-mi umede raze
Ai danuit in realitate ca florile tale in vaze

Trupul palid ma acopera si ma inspaimanta
Tu-mi repeti din nou , sa nu-mi fie frica
Inca imi spui ca-mi esti fidel, ca ma iubesti
Noiembrie dar noaptea tarziu unde hoinaresti?

Iti agati mainile subtiri de mijlocul meu
Lasand sa-ti simt rasuflarea rece doar eu
Adancindu-te in ochii mei tristi si caprui
Imi juri din nou iubire; mie si nimanui

Nu te vad si imi pare rau, macar de te-as simti
Dar sunt un trecator ca si tine; nu stiu a iubi
Al meu noiembrie ai ratacit inca un an la sanul meu
Si-mpreuna vom hoinari in universul tau.