Nemarginita ploaie efemera
Ecou stins al gandurilor mele
Sufletu-mi batut si agatat in sera
Iar suflu zboara alene printre stele
Curaj deopotriva cu dreptatea oarba
Ajuta sa tremure in frig iubirea
Ascunzand al gandului soapta
Pluteste catre neant nemurirea
Corzi vocalice paralizate de simtire
Nu au puterea de a cuvanta
Sperante moarte pornesc in plutire
Spre dumnezeirea visului , deja.
Nemarginita ploaie eterna si seaca
Inecand tot ce focul a ars
Punand grabita zambete pe tava
Ploaia s-a dus, iubire-a ramas
Ecou stins al gandurilor mele
Sufletu-mi batut si agatat in sera
Iar suflu zboara alene printre stele
Curaj deopotriva cu dreptatea oarba
Ajuta sa tremure in frig iubirea
Ascunzand al gandului soapta
Pluteste catre neant nemurirea
Corzi vocalice paralizate de simtire
Nu au puterea de a cuvanta
Sperante moarte pornesc in plutire
Spre dumnezeirea visului , deja.
Nemarginita ploaie eterna si seaca
Inecand tot ce focul a ars
Punand grabita zambete pe tava
Ploaia s-a dus, iubire-a ramas
Frumos.Superb :X
RăspundețiȘtergereDar parca ploaia asta nu se mai duce :|
imi creeaza un sentiment de evlavie poezia asta... nu e chiar ce gandeste omul de rand despre ploaie :)
RăspundețiȘtergerePloaia e deprimantă şi cel puţin tristă. Îţi împotmoleşte visele aruncându-ţi din când în când şapte culori prea vesele. Dar nici acestea nu mai sunt atât de strălucitoare. Adesea sunt doar pierdute pe un asfalt umed sau se întrezăresc prin ceaţa dincolo de pădure.
RăspundețiȘtergere- Greşit! Ploaia îi dă sens gândului întortocheat, te ajută să respiri şi te eliberează din orice sufocare. E mereu vivace şi uneori poate chiar senină. Cum să nu îţi placă fulgerele sau tunetele când întrunesc o sinestezie atât de magnifică?
Profunde versuri ca întotdeauna ce izvorăsc dintr-un suflet plin de trăiri deosebite!