Colind

Asupra cerului cad stelele Domnului din ochi
Iar asupra pamantului cad fulgii de nea, in stropi
De speranta si putina lacrima de visare
Cand noaptea se asterne si dorinta e mai mare
Cu ramuri de brad asediind pleoapele inchise
Sufland peste frunte acelasi cuvinte promise


Cad mereu peste acelasi pat, dar peste alt eu
Colindand pamantul si sufletul, cand imi e greu
Asternand zapada pricinuita de-o durere grea
Dansand in clipa cazaturii, fulgii cu visarea mea
Intunecand glasul suna un clopot in noapte
Fredonand glasurile copiilor in mii de alte soapte