Comemorare

„ Am să te rog să mă dezbraci de gânduri

Să mă cuprinzi în brațe până am să renasc

Pierzând alte mii de apusuri în albii și râuri

Răpește-mi tinerețea, omoară ce mi-i drag.

Coapsele mele - viori ale nemuririi târzii

Judecând chip slab de timp și lăcaș

Mi-am desfăcut pântecul, așteptând să vii

Dar a rămas pustiu, fără un urmaș.

Am adormit o dată cu luna în soare

Și s-a făcut foc și troian peste viață

Mi-am desfăcut a timpului cingătoare

Și-am rupt din limba sorții o speranță.

Dezbracă-mă de carne și de oase

Că-s mult prea grele, nu le pot căra

Rămână un suflu atârnat prin case

Spovedind pereții prin venirea ta.”