duminică, 25 septembrie 2011

Clapele gandului

Apas aceeasi nota obscura din gandul meu
Clapa care imi aminteste de prima imbratisare
Cantand melodia stramta al propiului ecou
Ultima clapa e cea ce-mi da dreptul la visare

Apas pe ele cu mintea-mi prea bolnava
Si-mi imaginez o opera de lacrimi
Ascult vocea ce-mi spune si imi da otrava
Ca amintirea-i pleaca si raman doar patimi

Clapele sunt rupte si poate nu inteleg
Iar praful de pe ele demult nu a fost sters
Ele poate-asteapta dar eu as vrea sa plec
Sa gasesc o inima si-un alt inteles

5 comentarii:

  1. Superbă! Am şi eu o întrebare, de unde le scoţi aşa repede şi minunate, Doamne?!! Că pe mine m-a părăsit inspiraţia şi mai trece odată la 2-3 săptămâni, când îşi aminteşte de mine.

    :*

    RăspundețiȘtergere
  2. :> Vad ca esti mai in forta ca oricand:>

    RăspundețiȘtergere
  3. am vazut ca ti-ai schimbat blogul...
    asa dupa cum ai si spus ca o sa faci.
    ce pot sa zic, imi pare rau dupa poezii, dar asta a fost decizia ta, eu te sustin!
    >:D<

    RăspundețiȘtergere

Daca taci, nimeni nu va sti ce te deranjeaza...