Cade apusul in raul ce curge spre vale
In cale ii ies salcii ce-i plang durerea si-apoi
Se loveste de pietre si urla in valuri
Cazand in sufletul gol, in mine si-n noi
Isi croieste valuri de nori ce plutesc in deriva
Prinzand pasari negre de aripi in orizont
Cladeste cristale din timp si le anina
In simturi suave pierdute in cort
Se agata de frunze si zboara-n rasarit
Lasandu-si umbra in ochii stravezii si tristi
Multumind cerului ca in sfarsit te-a gasit
Si drumul de salcii- prin el tu existi.
Minunata poezia :x
RăspundețiȘtergerefoarte frumoasa poezia:)
RăspundețiȘtergereSplendida viziune poetica! :-*
RăspundețiȘtergere