Rana de prunc

.....
mi-e dor de puterea mintii
cu care ma jucam in palmele Domnului
inchipuindu-mi ca lumea e plina
de ingerii tai
Doamne

de fructele Gradinii Tale
in care alergam pe cand eram un prunc
In ochii Tai si din care
Diavolul m-a izgnonit fara mila

Ai fost partas la luarea luminii din suflet
la chipurile pagane
la ecoul clopotelor care aduna credinciosi
in casa Ta fara pacate

.......
nu e osteneala Tata rana de prunc
din ochi-mi mici si nici macar
nu e durerea zilei de ieri
ci doar lipsa...

e lipsa indurarii din oameni
a ingerilor ce pasesc azi mai inarmati
ca-n trecut.E lipsa fricii de rautate
e lipsa Ta din viata

chemarea surzilor cu biciul
starneste hazul si transforma-n comedie
intreaga sceneta iar Tu ramai partas
la inca o rana de Prunc

........
plang visele caci ele starnesc hazardul
si-mi fac un ceai pentru eternitate
ma arunc in fotoliu
si raman nepasator la inca o chemare

trenul mi-a taiat picioarele
cand am vrut sa incalec spre Tine
si a lasat in urma mirosul neputintei
in suieratul nostalgic la groazei

ce pot face?!?hmmm
pot sa sper ca intr-o buna zi
vei darui din noua intreaga Ta iubire
si din diavoli se vor naste
inca o data ingeri

pot sa sper ca fructele gradinii Tale
nu erau atat de pacatoase
ca Lucifer nu e Diavol
Si ca intregul meu suflet
nu se limiteaza la Sinucidere.