Apas aceeasi nota obscura din gandul meu
Clapa care imi aminteste de prima imbratisare
Cantand melodia stramta al propiului ecou
Ultima clapa e cea ce-mi da dreptul la visare
Apas pe ele cu mintea-mi prea bolnava
Si-mi imaginez o opera de lacrimi
Ascult vocea ce-mi spune si imi da otrava
Ca amintirea-i pleaca si raman doar patimi
Clapele sunt rupte si poate nu inteleg
Iar praful de pe ele demult nu a fost sters
Ele poate-asteapta dar eu as vrea sa plec
Sa gasesc o inima si-un alt inteles
Clapa care imi aminteste de prima imbratisare
Cantand melodia stramta al propiului ecou
Ultima clapa e cea ce-mi da dreptul la visare
Apas pe ele cu mintea-mi prea bolnava
Si-mi imaginez o opera de lacrimi
Ascult vocea ce-mi spune si imi da otrava
Ca amintirea-i pleaca si raman doar patimi
Clapele sunt rupte si poate nu inteleg
Iar praful de pe ele demult nu a fost sters
Ele poate-asteapta dar eu as vrea sa plec
Sa gasesc o inima si-un alt inteles
Superbă! Am şi eu o întrebare, de unde le scoţi aşa repede şi minunate, Doamne?!! Că pe mine m-a părăsit inspiraţia şi mai trece odată la 2-3 săptămâni, când îşi aminteşte de mine.
RăspundețiȘtergere:*
Magic :X !
RăspundețiȘtergere:> Vad ca esti mai in forta ca oricand:>
RăspundețiȘtergeream vazut ca ti-ai schimbat blogul...
RăspundețiȘtergereasa dupa cum ai si spus ca o sa faci.
ce pot sa zic, imi pare rau dupa poezii, dar asta a fost decizia ta, eu te sustin!
>:D<